Dacă prostia ar durea… sau dacă am face binele pe care îl putem face?
Am auzit foarte mulţi oameni spunând lucruri precum:
„Cei mai mulţi oameni sunt proşti.”
„Ehei! Dacă prostia ar durea, cel puţin trei sferturi dintre oameni ar umbla ţipând pe stradă!”
„Proşti, da’ mulţi!”
„Aici e nenorocirea, că proştii sunt cei mai mulţi, aşa că lumea merge după prostia lor.”
Etc., etc., etc.
Cred că şi voi aţi auzit asemenea cuvinte, de foarte multe ori. Poate aţi făcut şi greşeala să le repetaţi.
Încă de mic, m-am mirat de un lucru: dacă majoritatea repetă asemenea afirmaţii, oamenii nu-şi dau seama că e foarte probabil să facă parte din grupul proştilor?
Este o chestiune matematică simplă: dacă 75% dintre oameni „sunt proşti” (apropo de cele „trei sferturi” pe care le-am tot auzit…), şi dacă 75% dintre oameni repetă „acest adevăr” (iar expresie des folosită pe temă), înseamnă că cel puţin 50% dintre oameni fac parte dintre proştii pe care sunt supăraţi…
Aveam, cred, 10 sau 11 ani când i-am spus mamei mele aceste gânduri. S-a uitat la mine cu un zâmbet uşor:
– Băiete, ai o minte care merge prea departe!
– Păi… nu am dreptate?
– Nu contează dacă ai dreptate în această privinţă, pentru că deja te-ai dus prea departe! Fiecare om e mai deştept decât unii şi mai prost decât alţii. Dacă te iei după genii, suntem proşti cam 99,99%. Aşa nu ajungi nicăieri!
M-am mirat, dar nu am putut găsi o greşeală în raţionamentul ei. Însă nici nu vedeam unde poate duce.
– Şi atunci? – am întrebat-o.
– Atunci totul este să faci binele pe care îl poţi face. Dacă înţelegi asta, eşti cel mai deştept om din lume.
Are dreptate.
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook