PRECUM TÂLHARUL…
Tâlharul când gemea pe cruce,
Păcatele își amintea,
Căci orice palmă ce dăduse
Și orice rău ce îl făcuse,
Atunci în minte-i revenea…
Dar tu, creștin pe care viața
De multe ori l-a răstignit
Cu lipsuri și cu sărăcie,
Cu boli ce ard în carne vie,
Păcatele ți-ai amintit?…
Tâlharul când gemea pe cruce
Nu se-‘ntreba: „De ce chiar eu?..”;
Străpuns de cuiul suferinței,
Aprins de focul pocăinței,
El Îl slăvea pe Dumnezeu!
Dar tu, creștin pe care viața
Cu mari necazuri l-a lovit,
Fiind în iureșul căderii,
Al umilinței și-al durerii,
Pe Dumnezeu, tu L-ai slăvit?..
Tâlharul când gemea pe cruce
Fiind pătruns de remușcări,
Și-a cunoscut Mântuitorul
Ce Își salva ca Miel poporul,
Răbdând durere și ocări…
Și tu, când viața, din păcate,
Îți lasă-‘n gură gust amar,
Să-ți amintești te rog, creștine,
Că-‘n chinuri grele PENTRU TINE
Sorbea Hristos al Său pahar!..
Și să privești precum tâlharul
Spre chipul Celui chinuit
În fața Maicii care plânge,
Văzându-L plin de răni și sânge
Pe Fiul ei Cel preaiubit…
Să recunoști că pe dreptate
Le duci pe toate-‘n viața ta,
Apoi să-I ceri să te primească
În viața cea dumnezeiască
Întru împărăția Sa.
S-a mântuit demult tâlharul
Și toți acei ce au cerut
Din inimi simple și umile
Stăpânului, bogate mile:
Stăpânul, iată-n Cer i-a vrut!
de Preot Sorin Croitoru
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook