Miracol
Apă! Apă, mi-e sete!
Pârâul meu a secat,
sunt numai pietre,
arşița m-a dispersat.
O lacrimă, de fiară,
prelinsă pe pământ,
natura devine amară,
pe o sămânță în vânt
odihneşte-n carapace
floarea numită pace.
A doua zi lumină,
a treia zi vină,
a patra zi… nouă!
Omenirea e salvată
de picături de rouă!
19.02.2018, Eugenia Bucur
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook
