DE CE SUNT AȘA?…
După poezii par blând,
După predici.. par sever,
Dar eu am un singur gând:
Cum să „prindem loc” în Cer?…
De aș fi doar zâmbitor
Și pe nimeni n-aș certa,
Cine-ar zice la popor
Că păcatu’-i cale rea?…
Dacă ești convins că-‘n Rai
Intri cu păcat, cu tot,
Multă minte tu nu ai
Și te poți numi „netot”!
Cineva tot tre’ să-ți spună
Că e grav păcatul tău,
Deci atunci las fața „bună”
Și mi-o iau pe cea de „rău”!
Dar de stai puțin deoparte
Și analizezi ce-ți spun,
Vezi că e din Sfânta Carte;
Eu nu sunt nici rău, nici bun.
Eu sunt doar la datorie
Față de Stăpânul meu
Și mă zbat cu bucurie
Ca să-I plac lui Dumnezeu!
Da, iubirea lui Hristos,
N-are-‘ntr-adevăr sfârșit
Când creștinul păcătos
Recunoște ce-a greșit..
Dar când oamenii greșesc,
Călcând sfintele porunci,
Iar apoi se veselesc..
Cum să mai zâmbesc atunci?…
Mă încrunt, că e normal
Să devin un pui de leu:
Cel ce „sare peste cal”
Va cunoaște biciul meu!
Știți de-acum încolo, sper,
De ce nu sunt „bun” oricând,
Ci în predici par sever,
Iar în poezii.. mai blând…
Preot Sorin Croitoru
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook