FLOAREA GALBENĂ
Floare, tu furași din soare
Ce avuse mai frumos:
Raza lui strălucitoare
I-o ascunseși prin petale,
Dar la plânsurile tale,
El ți-a dat-o bucuros!
Iar o mândră gospodină,
Te văzu într-o grădină
Toată galbenă-‘nfocată,
Și ce-și zise dintr-odată?…
„Să o tai, s-o duc acasă
Și s-o pun în vas, pe masă…
Când afară o să plouă
Și-o să fie multă umbră,
Și de-atâta mohoreală
Viața o să-mi pară sumbră,
Eu o să privesc spre floare
Doar așa… în dor de soare”…
Frumusețea, din păcate,
Nu-i menită să dureze,
Ci-i făcută pentru alții,
Să-i ajute să viseze…
(poezie cu ritm oltenesc)
Preot Sorin Croitoru
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook