Plăcere – durere, plăcere mai mare – durere mai mare, hedonism – moarte!

   Nu mi-am propus ca prin acest articol să contest societatea de consum folosidu-mă de argumente filosofice sau teologice, mai ales că filosofia antică și medievală este considerată acum vetustă, ci doar să atrag atenția la efectele unei astfel de gândiri, dobândite pe termen mediu și lung.

După căderea în păcat “simţirea a devenit simţire afectată în mod exagerat de plăcere şi durere, iar rațiunea a căzut de la locul ei aducând argumente pentru căutarea plăcerii şi fuga de durere şi născocind modalităţi pentru aflarea plăcerii şi evitarea durerii[1], arată Sf. Maxim Mărturisitorul.

Indiscutabil că legătura dintre ele nu poate fi pusă la îndoială de cineva. Fugind de durere și căutând plăcerea vom avea parte doar de o durere și mai mare, căci între plăcere şi durere este şi o cauzalitate reciprocă necontenită. Căutând plăcerea, omul va avea în mod sigur, după gustarea ei, durerea. Iar fugind de durere, caută scăpare în braţele plăcerii, ca să dea dincolo de ea de o durere şi mai mare. Nu poate rupe nimeni acest cerc de fier al plăcerii şi al durerii, ca să rămână numai cu plăcerea. Cine caută plăcerea dă de durere, cine fuge de durere dă, prin plăcere, tot de durere.[2] Așa s-a născut hedonismul în antichitate care este necesar și astăzi tuturor ideologilor politice. Ori de câte ori este nevoie vor apela negreșit la strategii propagandistice consumiste. Ce este și mai trist că acceptarea hedonismului aduce în final MOARTEA.

  Închei cu o serie de întrbări care ar trebui să dea de gândit tuturor categoriilor sociale, indiferent de naționalite și religie:

• Ce au promovat “personalitățile lumii” în aristocrația antică, feudalismul medieval, național-liberalismul modern, comunismul, nazismul, fascismul sau capitalismul contemporan? Oare nu “sociatatea de consum”?
• Care au fost efectele politicii în aceste epoci istorice?
• Care ar fi soluția “renașterii” unei “noi lumi”?
• Noua direcție a globalizării poate ea oferi mai mult decât un consum dus la extreme? Și dacă da, care ar fi viitorul lumii “hedoniste”?

[1] Sf. Maxim Mărturisitorul, în Filocalia II, trad. Pr. Dumitru Stăniloae, Editura Humanitas, București–1999, p. 17

[2] Filocalia vol. III, ed. cit., p. 14

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook