DULCEȚILE TĂCERII
Îți mai jertfești din când în când
Din viața ta pe fugă
Vreo clipă să îndrepți un gând
Spre Domnul tău în rugă?…
Nu-ți vine-n inimă un dor,
Așa, în timpul zilei,
Să urci pe Muntele Tabor
Cu Dumnezeul milei?…
Să te ascunzi ca într-un nor
La tine în cămară
De tot ce e tulburător
În lumea de afară?…
Nu vrei să-mpărtășești cu El
Dulcețile tăcerii,
Lăsându-te cuprins de-acel
Fior al Învierii?…
N-ai vrea să te desprinzi puțin
De lumea pământească,
Să amețești în zborul lin
Spre Patria cerească?…
Atâtea daruri mai primim,
Dar nu lucrăm cu ele,
Talanții noi îi risipim
Cu patimile rele…
Ne cheamă Domnul și nu vrem
Să Îi urmăm chemarea,
Dar într-o bună zi mă tem
Că va sfârși răbdarea,
Iar tu, acel ce îți petreci
Departe viața toată,
Vei vrea să fii cu El în veci,
Dar n-o să se mai poată…
Preot Sorin Croitoru
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook