CÂTE UNUL…
Foto: magazincritic.ro
Câte unul, câte unul, să ne-ntoarcem la Hristos
Și să tragem și pe altul care încă-i păcătos…
Uite-așa se umple Raiul pân’ la urmă de tâlhari
Și ajung și păcătoșii la un loc cu sfinții mari!
N-avem fapte minunate, căci de osteneli fugim,
Dar măcar în pocăință și-n suspinuri să trăim,
Căci s-au mântuit atâția care-au plâns la Dumnezeu
Și-a iertat Stăpânul nostru păcătoși cum sunt și eu…
Umilința mântuiește: Dumnezeu e iertător
Și întâmpină cu milă orice fiu risipitor!
Cine L-a chemat pe Dânsul și n-a fost degrab’ primit?…
Oare El nu Se arată când e sufletul smerit?…
Vai, ce mare bucurie e în Ceruri pentru noi
Când ne-ntoarcem la credință câte unul, câte doi,
Și mai tragem și pe alții, tot la fel de rătăciți,
Întorcându-ne la staul, mieii lui Hristos iubiți…
Cine s-a rugat la Domnul și a fost de El certat?…
Cine a cerut iertare și-a simțit că nu-i iertat?…
Amintiți-vă că Domnul din iubire a murit,
Amintiți-vă că Tatăl pentru noi Și L-a jertfit!
Să ne strângem în biserici, câte doi sau câte trei,
Fiindcă unde-s ucenicii, este și Iisus cu ei.
Tare bucuros e Domnul când ne vede-n casa Lui,
Căci biserica nu-i alta decât tinda Raiului!
Să ieșim din moleșeală și de lene să fugim,
Întâlnindu-ne-n biserici, unde harul îl primim,
Unde Dumnezeu ne iartă ca un Tată Preamilos,
Oferindu-ne la Cină chiar pe Fiul Său Hristos!
amin
Preot Sorin Croitoru