Cum ar fi fost dacă… ei ar fi rămas acasă? 

  Pentru cei care spun că nu are rost, că totul e în zadar, că vom fi puțini: luați aminte exemplul luptătorilor, sfinților și martirilor noștri care în credința și lupta lor NU și-au pus în primul rând problema victoriei, a numărului mare sau mic de oștiri în raport cu inamicul, ci aceea a îndeplinirii unei datorii. Neamul acesta nu s-a clădit numai pe victorii, ci în primul rând pe luptă. Fără luptă nu are cum să existe nici izbândă. Fără luptă cu siguranță vei fi înfrânt. Cum ar fi fost dacă Voievozii Români sau Iancu, Horea, Cloșca, Crișan, Tudor Vladimirescu sau simplii soldați din războaie si-ar fi comparat oștirile cu cele ale marilor imperii cotropitoare si ar fi stat cuminți acasă de frica unui dușman superior numeric? Ce ar fi fost dacă s-ar fi îndoit? România nu ar fi existat. Muream ca Neam dacă ar fi avut această judecată. Muream în deznădejde. Acești făuritori de Istorie s-au ridicat la luptă fără să-si pună prea multe întrebări, uneori au fost învinși, alteori au învins, de fiecare dată însă si-au făcut DATORIA. De aceea ei au rămas în Istorie iar cei ce-au stat acasă s-au dus odată cu vremurile, odată cu grijile, calculele si îndoielile lor. Dar sunt convins că de-a lungul vieții, cei ce au ales să rămână în jurul vetrelor calde, atunci când țara era înghețată de străini, si-au pus măcar odată, atunci când noaptea au rămas singuri în fața conștiinței lor, întrebarea: cum ar fi fost dacă eram și eu, ACOLO, PREZENT? Cum ar fi fost dacă eram și eu acolo împreună cu frații și surorile mele și NU m-aș fi îndoit?

• 29 iulie, ora 17, Piața Constituției București. Nu Codului Administrativ, DA pentru România!