„În 30 de ani s-au luat bogățiile, pădurile și acum ni se ia sufletul.” DAN PURIC

   „Anul centenar a fost foarte bine pregătit de cei care nu iubesc România, nu de cei care o iubesc.  Vă gândiți cumva că cei de acum 100 de ani, care au intrat sub glie, acele sute de mii, au murit pentru redefinirea noastră ca familie sau pentru redefinirea noastră ca stat?  E ciudat că tocmai în Anul Centenarului s-au pus în discuție asemenea probleme. A distruge coerența unui neam face parte din actul de cucerire. N-ați simțit o stare de sugrumare a acestei țări, în ultimii 30 de ani. Etapizat. Nu vi s-a părut absurd că acum 10-15 ani cineva punea o problemă absurdă, problema icoanelor? Asta era problema lui? 

Dacă se îndepărtează de condiția lui creștină, acest popor nu va putea să se înțeleagă pe sine.  De ce să-ți fie frică, ca într-un ocean de proxenetism ce vine de dincolo, să-ți păstrezi această inocență, curățenie morală?  În ultimii 30 de ani s-au făcut sacrilegii cu propria noastră ființă, cât nu s-au făcut în ultimii 2.000 de ani. Cum să mai vibreze tineretul când l-au scos din manuale pe Neagoe Basarab, Constantin Brâncoveanu, Octavian Goga? Când s-a relativizat istoria.  Mai există un I.C. Brătianu să pună la punct un ambasador al Americii sau al Germaniei, ăia cu fețe de pokemon, care au spus că Basarabia e un stat de sine stătător? Avem noi în spațiul politic că nu avem pe cineva care să spună „până aici”?