Revizionism maghiar versus Omenie românească

  Un comentator îmi trimite discursul lui Iuliu Maniu rostit în plenul Adunării Naționale de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918. Acelaşi pe care-l invocă regizorul de la Teatrul „Andrei Mureşanu” din Sfântu Gheorghe. Sunt întru totul de acord cu spusele lui Iuliu Maniu. Nu ne putem transforma din asupriţi în asupritori. Nu stă în firea noastră. Îngăduinţa şi omenia românească, specifice unui popor creştin de 2000 de ani, nu ne dau voie. 

Același comentator îmi trimite linkuri către articolele unui profesor maghiar de la Universitatea Babeș-Bolyai care uită că, români și unguri, trăim în România. Pentru acesta, 1 decembrie 1918 înseamnă anexarea Transilvaniei de către România. Cu asta nu mai sunt de acord.

Omenia românească l-a făcut pe sfântul închisorilor, Valeriu Gafencu, să-i ofere streptomicina salvatoare unui străin, lui Richard Wurmbrand. Omenia românească i-a îndemnat pe evreii din Polonia să vină în România, în număr de peste un milion, în timpul celui de-al doilea război mondial, după ocupaţia germană. Omenia românească a făcut ca niciun maghiar din România să fie asuprit după crimele făcute de hortyști și de extremiștii maghiari din România după Dictatul de la Viena. Iarăși, niciun maghiar nu a avut de suferit după ce, la ordinul lui Stalin, a fost instituită Regiunea Autonomă Maghiară, fapt ce a dus la trimiterea în închisorile bolşevice a multor români. Tot omenia românească este cea care l-a făcut pe românul Mihăilă Cofariu, mutilat de cetățeni români de naționalitate maghiară în martie 1990 la Târgu Mureș, să-l ierte pe cel care l-a căsăpit. Nimeni din familia lui sau dintre consătenii săi nu s-a răzbunat pe cel care l-a desfigurat.

Dar nu confundați îngăduința cu prostia! Nu putem accepta afirmații cum că în 1918 România a anexat Transilvania. Așa cum mint unii intelectuali maghiari. Şi nu numai, acţiunea otrăvită a iredentismului arătându-şi roadele şi la televiziunea germană ZDF. Nu putem accepta nici batjocorirea și zeflemisirea primului unificator al Țărilor Române, așa cum a făcut-o dramaturgul maghiar Székely Csaba, prin intermediul piesei de teatru jucate la Târgu Mureș în luna noiembrie a acestui an. Așa cum nu am putut accepta nici alegerea unei alte piese a aceluiaș dramaturg antiromân, a cărei premieră a avut loc la Sfântu Gheorghe de 1 decembrie, care relativizează adevărul românesc despre Marea Unire și care lansează în subtext teza că românii s-ar fi transformat din asupriţi în asupritori.

Intoleranța și revizionismul maghiar, stimulate cu sume uriașe de bani din Ungaria, au luat o amplitudine care trebuie curmată cât nu este prea târziu.

de Florin Palas

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook