DAN PURIC. LA MULȚI ANI pe baricada identității românești!

Astăzi este despre DAN PURIC. Și nu orice zi. 63 de primăveri timpurii s-au împletit în cununa însoțită, de-acum, de noblețea firelor argintii.

Pentru cei ce îl îndrăgesc și îl admiră pe acest neobosit ostenitor în ogorul identității și demnității românești, acest 60 pare mai degrabă lipsit de relevanță. Căci, dincolo de numărătoarea implacabilă a anilor, Dan Puric se încăpățânează să rămână același neastâmpărat ce se împotrivește veacului potrivnic destinelor românești, luând în răspăr duhul pustiitor care s-a așternut de îndelungată vreme peste ținutul sufletului românesc. 

S-ar putea spune că rareori destinul unui om se potrivește atât de bine cu zodiile anotimpului sub care s-a născut. Dan Puric trăiește aidoma unei zile de la cumpăna lui Făurar, vremea aceea în care primăvara prinde uneori să răzbească printre dinții iernii, izbucnind în lumina unei zile însorite sau în mugurii copacilor, alteori rostogolindu-se în încăierări cu viforul dinspre miazănoapte, dar întotdeauna cu încredințarea că izbăvirea nu mai este departe. Și pentru că s-a născut sub zodia primăverii timpurii, destinul lui Dan Puric este unul al luptei și încredințării, căci ce alte atribute pot fi găsite primelor flori ce înving crusta nemiloasă a zăpezii în aceste zile din crugul lui Februarie?

Ne-am obișnuit ca fiecare apariție a lui Dan Puric să însemne încă un fascicul de românism spărgând pojghița rece a indiferenței care acoperă ne sufletul sub viforul zilnic al propagandei antiromânești și necuviinței instituite neîncetat de media mainstream, de învățământul înstrăinat, de cultura contrafăcută cu ajutorul unor intelectuali care și-au trădat menirea în schimbul blidului de linte. Dan Puric este o voce rară, una dintre puținele conștiințe care persistă pe baricada fumegândă a destinului românesc. Dar tocmai aceasta o face să fie puternică și îi dă culoarea capabilă să reactiveze acel resort aflat în pieptul fiecăruia din noi. Și care ne reamintește, la răstimpuri, că suntem români și că nu avem de ce să ne fie rușine cu asta.

După fiecare apariție a lui, simțim că ne revine cheful de luptă și ne reamintim că avem de ce să ne mândrim cu faptul că suntem români.

Și atunci când ești capabil să declanșezi o astfel de anamneză a spiritului național, remobilizându-l ori de câte ori pare răpus de răsuflarea veacului potrivnic, strecurând în sufletului fiecărui român fiorul luptătorului, atunci se cheamă că ești purtătorul unui destin semnificativ. Căci asta este una din componentele destinului lui Dan Puric. Acela al Rezistenței românești în războiul asimetric al acestor vremuri bizare. Acela de a-l ține pe fiecare român mințit, furat și flâmând, cu arma la picior, în tranșeea unei interminabile și istovitoare tranziții.

De aceea: LA MULȚI ANI, DAN PURIC!

Florin Dobrescu

• MAGAZIN CRITIC se confruntă cu cenzura pe rețelele de socializare și pe internet. Intrați direct pe site pentru a vă informa, abonați-vă și contactați-ne: aici

Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un Like și să distribuiți pagina de Facebook