Iubirea
Doar o lumină venită dintro parte,
de acolo unde amintirile mai dor,
ca să le uit, n-am strai de eternitate,
doar pe ele când mă strâng cu dorul lor.
O neînțeleasă formă mă însoțeşte,
să tac sau poate când mi-e bine să suspin,
flori de cais mi se aşează într-o coroană,
mă plimb prin amintiri, când vreau să mă alin.
Să urc, să le privesc, nu-mi este cu putință,
căci una dragă ‘mi stă aprinsă-n stea,
să mă cobor păşesc pe a mea ființă
o prelungire sunt, o umbră, a ceea ce e ea.
Cum pot în spațiu’ acesta sacru să ‘nverzesc,
când nici prea jos şi nici prea sus nu am tulpină,
doar flori în cer, iar pe pământ sunt doar…
o urmă cu umbră şi-n ea adâncă rădăcină!
Eugenia Bucur
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook