DE CE ESTE IMPORTANTĂ ÎNVIEREA?

  De ce este importantă Învierea Domnului nostru Iisus Hristos?.. Este importantă din nenumărate motive. Eu o să încerc să vă înșirui motivele MELE pentru care este importantă Învierea Lui.

Este importantă Învierea pentru că îmi confirmă existența lumii CELEILALTE. Iisus a murit, trupul Său a rămas în mormânt câteva zeci de ore, străjuit cu strășnicie de soldați, apoi a apărut în lume viu și nevătămat! Unde a fost sufletul Lui în tot acest timp?.. Cu siguranță.. în ALTĂ LUME, căci pe pământ nu era.

Este importantă Învierea Domnului pentru că ea schimbă complet concepția omenirii despre moarte. Timp de mii de ani moartea a fost privită ca fiind o catastrofă. Hristos ne-o arată ca pe un somn blând în timpul căruia conștiința de sine pleacă în alte lumi, iar trupul doarme în mormânt. Că este doar un somn moartea, aceasta o vedem și din modul în care Domnul Hristos săvârșește cele trei învieri din timpul activității Sale mesianice: „Fiică, scoală-te!”, îi spune fetiței de doisprezece ani, fiica lui Iair. „Tinere, ție îți zic, scoală-te!”, îi spune acelui tânăr, fiu al văduvei din Nain. „Lazăre, vino afară!”, îi poruncește prietenului Său Lazăr, mort de patru zile. De aceea și Sfântul apostol Pavel consideră moartea ca fiind un somn, atunci când pe morți îi numește „adormiți”: „Fraților, despre cei ce au adormit nu voim să fiți în neștiință, ca să nu vă întristați ca cei ce nu au nădejde. Pentru că DE CREDEM CĂ IISUS A MURIT ȘI A ÎNVIAT, TOT AȘA CREDEM CĂ DUMNEZEU PE CEI ADORMIȚI ÎNTRU IISUS ÎI VA ADUCE ÎMPREUNĂ CU EL” (1 Tesaloniceni 4;13,14). Iar că cei morți nu sunt cu adevărat morți, ci se află doar într-o stare complet diferită de cea în care erau când se aflau „în trup”, vedem și din discuția Domnului Hristos cu saducheii, contemporani ai Săi care nu acceptau realitatea învierii din morți: „Iar despre învierea morților, au n-ați citit ce vi s-a spus vouă de Dumnezeu, zicând: „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov”? Nu este Dumnezeul morților, ci al viilor” (Matei 22; 31,32). Ca o confirmare a acestor cuvinte rostite înaintea ucenicilor Săi, Iisus ia cu Sine trei dintre cei doisprezece apostoli și pe vârful Muntelui Tabor Se schimbă la Față, transfigurându-Se înaintea lor și arătându-Se în slavă, așa cum ar fi trebuit să Îl vadă TOȚI OAMENII, dacă El le-ar fi permis. Tabloul acelui episod este întregit de apariția celor doi sfinți ai Vechiului Testament, Moise și Ilie, care au început să vorbească despre patimile prin care trebuia să treacă Fiul lui Dumnezeu peste puțin timp. Oare ce era această arătare a unor persoane dispărute de peste o mie de ani, dacă nu o demonstrație a nemuririi sufletelor și a existenței LUMII CELEILALTE, de unde veneau Moise și Ilie?.. „Și pe când Se ruga El, chipul feței Sale s-a făcut altul și îmbrăcămintea Lui, albă strălucind. Și iată doi bărbați vorbeau cu El, care erau Moise și Ilie, și care, arătându-se întru slavă, vorbeau despre sfârșitul Lui, pe care avea să-l împlinească în Ierusalim” (Luca 9; 29-31). Mai putem face afirmații împotriva existenței lumii celeilalte, a nemuririi sufletelor și a învierii?.. Doar dacă alegem să o luăm pe urma saducheilor, luptând împotriva evidenței și chemând adevărul minciună și minciuna adevăr..

Este importantă Învierea Domnului pentru că ea este GARANȚIA CEA MAI SIGURĂ A ÎNVIERII NOASTRE! Apostolul neamurilor, marele Pavel, le scrie creștinilor din Corint, mustrându-i pe cei care nu credeau în învierea morților și întărindu-i pe cei care credeau în ea. Mă voi rezuma doar la câteva versete, sugerându-vă să citiți tot capitolul 15 din prima sa epistolă către Corinteni: „Iar dacă se propovăduiește că Hristos a înviat din morți, CUM ZIC UNII DINTRE VOI CĂ NU ESTE ÎNVIERE A MORȚILOR? Dacă nu este înviere a morților, nici Hristos n-a înviat. (..) Iar dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este credința voastră, sunteți în păcatele voastre; și atunci, și cei ce au adormit în Hristos au pierit. IAR DACĂ NĂDĂJDUIM ÎN HRISTOS NUMAI ÎN VIAȚA ACEASTA, SUNTEM MAI DE PLÂNS DECÂT TOȚI OAMENII” (1 Corinteni, capitolul 15). Și apostolul adaugă imediat, enunțând o sentință fundamentală pentru mântuirea noastră: „DAR ACUM HRISTOS A ÎNVIAT DIN MORȚI, FIIND ÎNCEPĂTURĂ A ÎNVIERII CELOR ADORMIȚI” (versetul 20).

Iar dacă învierea noastră este un adevăr incontestabil, dragii mei, dați-mi voie să vă spun, este cazul să trăim în bucurie această viață plină de necazuri, de lipsuri și de dureri! Este cazul să răbdăm nedreptățile pe care ni le provoacă alții, spunând la fel ca Domnul pe Cruce: „Iartă-i, Părinte, că nu știu ce fac”! Este cazul să ascultăm îndemnul cântării „Ziua Învierii”: „SĂ IERTĂM TOATE PENTRU ÎNVIERE”! Pentru că ceea ce nu am primit în viața aceasta, vom primi după Înviere, cu vârf și îndesat. Pentru suferințele răbdate în viața aceasta, vom fi mângâiați de Păstorul cel Bun în Împărăția Tatălui Său: „Voi veți plânge și vă veți tângui, iar lumea se va bucura; vă veți întrista, dar ÎNTRISTAREA VOASTRĂ SE VA PREFACE ÎN BUCURIE” (Ioan 16;20). Nu este ușoară viața de creștin, căci „prin multe necazuri se cade nouă a intra în Împărăția lui Dumnezeu” (Fapte 14; 22). Dar știind că „pătimirile vremii de acum nu sunt vrednice de slava ce ni se va descoperi” (Romani 8; 18), mai putem să ne abandonăm, oare, tristeții?.. Să ascultăm profeția Sfintei Scripturi și să ne întărim întru nădejdea pe care ne-o aduce: „CEI CE SEAMĂNĂ CU LACRIMI, VOR SECERA CU CÂNTĂRI DE VESELIE” (Psalmul 126; 5). Noi să semănăm acum semințele virtuții, că va avea grijă Dumnezeu ca să secerăm rod bogat spre mântuire veșnică în Împărăția Sa, amin!

Preotul Sorin Croitoru de la Mantova (Italia)