CÂND DOMNUL ȘI-A ALES APOSTOLI…

El Și-a ales pescari și-un vameș,
Da, oameni simpli din popor,
Căci nu Îi trebuia averea
Și nici înțelepciunea lor.

Hristos vroia un alt tezaur,
Ce astăzi greu îl mai găsești:
Nu bani, ci suflete de aur
Și inimi pure, feciorești!

Din ei urma să-Și facă vase,
Să-I ducă Numele Cel Sfânt
La toată lumea răspândită 
Pe fața-ntregului pământ..

La ei avea să Îl trimită,
Precum un vifor din văzduh
Ce suflă, zguduind pământul,
În limbi de foc, pe Sfântul Duh…

De ei avea să Se slăvească
În cărțile ce-au scris apoi
Sub inspirație divină,
Pe care le citim și noi..

Prin ei avea să facă Domnul
Minuni cum nu s-au mai văzut,
Născând în privitori credința,
Precum El Însuși a făcut..

Ce oameni simpli ucenicii..
Cinstiți, puțin copilăroși,
Punând chiar întrebări naive,
De multe ori gălăgioși..

Dar suflete neprihănite 
Precum apostolii aveau,
Cu greu găsești în ziua noastră..
Ei cu sudori se osteneau,

La început au tras la mreje,
Adesea pentru doi-trei pești,
Dar mai târziu au prins în ele
Mulțimi de suflete-omenești!

Când Doamnul Și-a ales apostoli,
El nu a mers prin locuri mari,
Ci de pe țărmuri nisipoase
Chemat-a câțiva pescari..

Îi cunoștea pe dinăuntru,
Acolo ei erau bogați,
Onești, direcți, curați la suflet,
Cu greul vieții învățați…

Și-mi vine o idee-n minte,
Căzând pe gânduri uneori,
Că sigur sunt și-n vremea noastră
Creștini la fel de râvnitori,

Și poate, cine știe, dacă
Hristos LA NOI ar fi venit,
Și-n lumea noastră imperfectă
Apostoli El Și-ar fi găsit…

de Preot Sorin Croitoru

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook