NUMAI TU SĂ-MI FII COMOARĂ!

Și-n timp ce, Doamne, eu nu Te primesc,
Deși în suflet plâng după Lumină,
De multe ori posomorât privesc
La viața mea de întuneric plină..

Eu am crezut un timp că-Ți aparțin,
Dar după roade se cunoaște pomul,
La fel și cel ce zice că-i creștin,
Din fapta lui se vede cine-i omul..

Da, oamenii se-nșeală cam mereu,
Apreciind după lumești criterii,
Dar Tu, Iisuse, Dumnezeul meu,
Ne vezi în inimi umbre și mizerii..

Tu ești un Soare, Domnul meu Hristos:
De Îți deschidem, sufletul se-aprinde.
De focul Tău, devine luminos,
Căci firea lui Lumina o cuprinde.

Dar eu amân, amân la nesfârșit
Și nici nu știu când viața se termină,
Și-am fost, Hristoase-n viața ce-am trăit
O candelă lipsită de Lumină..

Nu mă lăsa, Iisuse, Domnul meu,
De nu Te vreau, dă buzna peste mine,
Apasă-mă cu jugul vieții greu,
Ca, de nevoie, să mă-ntorc la Tine!

Mai bine-o viață plină de amar,
În care numai Tu să-mi fii Comoară,
Decât comori primite în zadar,
Și inima orfană să mă doară!..

Preot Sorin Croitoru

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook