Creangă însuși …ne zîmbește-n taină…

Plictiseală

Flori de gheață la fereastră
Pași ce nu vor să se vadă,
Soare blând pe la amiază,
Plânge omul de zăpadă.
Viscol nemilos si rece ,
Crengi plecate nefiresc,
Cer indoliat de iarnă,
Și tăcere fără sens.
Hornuri negre fumegande,
Porți închise scârțâind
Uși trântite, zăvorâte…
Liniște ca de mormânt.
Copilași legați la gură
Cu fulare și căciuli…
Pasări mute,zgribulite,
Intinderi fără contur.
Pârâiașe înghețate
Și cărări bătătorite,
Câini ce aleargă fără țintă,
Peisaje împietrite…
Liniște și așteptare,
Gânduri preschimbate-n fum,
Până-n noaptea mult visată,
Când apare Moș-Crăciun!

*
Ursuleții și-a lor mamă,
Încă n-au băgat de seamă
Că blănița lor cea albă,
Se confundă cu zapada .
La poza făcută-n grup,
Le lipsește un ….. năsuc .

*
Descătușare

Nu mai vreau să respir inefabil ,
Am atâtea lucruri de spus
Vreau să zbor, să visez exprimabil
Nu-nțeleg să mai tac ce-i de spus .
Las copilul din mine să zburde
Orice capăt de lume-i admis ,
Nu mai pot să visez că trăiesc într-o lume
Vreau să simt că exist …..și exist !

*
Licurici și albăstrele
Buburuze și furnici,
Melci, gândaci și viorele,
Toate au fost cândva pe aici .
Dar au dispărut de-o vreme
Prefacându-se în fum ,
Până când vii din nou vară,
Îl aștept pe Moș Crăciun …..

*
Iarna

Așterne iarna fulgi de nea
Și-i ninge peste suflete curate
Cad ne-ntrerupt în roi de fluturi albi,
Peste cocioabe ….și palate.
Pe crengi de brad atârnă nuci și mere,
Și colăcei frumoși din grâu curat.
Focul trosnește-n sobă cu putere,
Și aburi dulci se risipesc din cozonac.
S-aud pe ulită pași repezi
Un câine latră speriat,
Scârțâie gardul încărct de promoroacă
Și țurțuri grei atârnă din cireșul aplecat.
Se-nghesuie-n ogradă cete de copii
Și se opresc la geamul luminat,
Urări de pace de belșug și bucurii
Coboară peste toate casele din sat.
Când gerul nopții arde nemilos
Și-nvăluie-n suflarea lui de gheață,
Obrajii de copii îmbujorați,
Abia așteaptă să se facă dimineață .
Ticăie ceasul în perete blând,
Măsoară timpul fad al existenței noastre,
Și orice clipă zboară spre zenit
În iarna asta dulce …..și albastră……

*
Ținutul copilăriei

În Moldova mea frumoasă ninge.
Fulgi de argint s-așază la ferești,
ninge ca-n poveștile lui Creangă…
Ninge pe Moldova cu povești .
La căsuța cu cerdacul ponosit,
mă așteaptă spiritul lui Creangă
Să escaladăm omătul troienit ,
pîn’ la popa Șapcă în ogradă .
Să răzbim cu zurgălăi și dobe
Prin troiene ce se pun hotar…
Moș Dumitru cu-a lui gloabă costelivă
Iese dintr-o fundătură cu pas rar .
Cete de colindători se-nghesuie pe uliți
Suie și coboară-n pas domol,
O căruță încărcată cu colinde ,
s-a împotmolit urcînd într-un pripor …
Una cîte una zboară șugubețe,
poposind în cîte-un prag de casă
Glasuri de copii răsună-n zare,
Cânt vrăjit de sărbătoare preafrumoasă !
Vuietul străbate liniștea-nserării…
Așezat la masa cu povești,
Creangă însuși …ne zîmbește-n taină…
În lumina pală din ferești.

Cornea Viorica

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook