Binecuvântare și chin
Mihaela CD
Cuvânt de autor
Povestea începutului …
Nu m-am gândit niciodată să scriu poezii în mod expres. Cândva, în copilărie, am îndrăznit să scriu câteva versuri care au fost recompensate de profesoara mea de limba romana cu o notă de zece. Apoi, după foarte mulţi ani, am scris o mică poezie despre mama în limba engleză pentru un concurs la o publicaţie şi am fost plăcut surprinsă când am văzut că mi-au publicat poezioara. Mi-au plăcut întotdeauna poeziile să le recit, să le citesc, să le interpretez, dar nu m-am gândit niciodată să scriu cu adevărat poezii.
Viaţa însă, ne dă lecţii neştiute, ne surprinde şi ne şochează uneori. Inspiraţia mea a venit fără să vreau, aşa dintr-o dată, când l-am pierdut pe tata şi eram cu inima sfâşiată. De fapt la mine versurile au venit singure… din durere şi din iubire … eu n-am făcut nimic deosebit… decât le-am scris…
Poezia Binecuvântare şi chin deschide volumul de poezii căruia îi dă şi numele. Acest volum de poezii vine după un an de când versul mi-a fost binecuvântare atunci când inima mea era sângerândă. O dată cu dispariţia tatălui meu iubit, rimele au început să mă bântuie, să mă chinuie, apăreau fără să vreau în fiecare zi şi noapte. Am convingerea că acest ”har” al poeziei mi-a fost transmis de tata în momentul plecării sale.
După şase luni am pierdut-o şi pe scumpă şi dragă Anya, mama soţului meu, iar atunci am înţeles că versul meu nu-i o întâmplare, mi-a fost dăruit ca să trec mai uşor prin aceste pierderi imense.
Acest volum de poezii nu este numai despre tristeţe! Veţi găsi aici poezii care s-au născut din iubire, din durere, din suferinţa sau de dor dar şi poezii de dragoste, de prietenie, întâmplări din viaţă, amintiri, învăţături etc. Sunt poezii de suflet care reprezintă trăiri şi emoţii exprimate în versuri.
Vă invit cu mare drag să păşiţi în lumea mea de vers şi sper că poeziile izvorâte din sufletul meu să atingă sufletele voastre!
Binecuvântare şi chin
Să fie oare doar o întâmplare? Este şi binecuvântare e şi chin
De când eu l-am pierdut pe tata, întruna versurile-mi vin.
Şi nu mă lasa noaptea toată, se-nvârt în cap, să dorm nu pot
Când vreau să spun o rugăciune, mă rog în versuri strop cu strop
De – atata durere amară ? … m-am întrebat în al meu chin
Să fie oare numai suferinţa ce-mi luminează acest destin?
Deodată am devenit poeta şi versurile -mi curg puhoi.
Nu ştiu de este binecuvântare, să fie un blestem apoi ?
De ce mi se întâmpla mie? … De ce a început acum?
De ce n-am scris eu oare versuri în asta lume pân’ acum?
Şi mă întreb încă o dată de nu se vor opri pe drum?
Veni-vor luni şi ani de acuma aşa durerea să îmi spun?
Şi n-am hodina noapte toată, îmi pun o mie de-ntrebări.
De undeva din depărtare cuvinte zboara-n alte zări.
M-aşez şi scriu, le pun pe foaie, aşa cum vin, nu le aleg
Şi când termin mă simt de parcă eu am îndeplinit un crez
Aşa îmi plâng acum durerea, şi versurile îmi curg lin
Să fie oare o -ntamplare? Este şi binecuvântare e şi chin!
de Mihaela CD
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook