Visătorul

Căzuse lumina pe liniştea din mine
Şi pasul spre unde încet mă chema
Se întâlnea soapta lui cu cele divine
Şi-o lume în fruct copt mă îmbrățişa

Privirea era de-o lumină închinată
Ce-n picuri în suflet mi se revărsa
Erai tu sau era o altă suavă simțire
Şi cerul tot în stea mi se cuprindea

Acum privesc amintiri de ceară
Sub focul nostalgic apar şi dispar
Şi dorul mă gustă în esența amară
Mai vino-mi în visul din sfântul altar

de Eugenia Bucur

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook