Școala Complementară on-line

Salut, prieteni! Sunt Anastasia și astăzi veți asista la prima lecție a Școlii Complementare.
Tema: Matrioșca și magia ei.
Jucăria matrioșca, probabil, e cunoscută de fiecare din copii. Eu am primit-o ca cadou la vârsta de 5 ani. Am aranjat cele 5 păpuși în ordinea lor, de la mic la mare, iar bunicul meu mi-a zis că cea mai mică sunt eu, a doua fratele meu și așa mai departe. Ultima, e cea mai mare planetă din Univers. Eu, cică, voi crește și mă voi asemăna cu cea mai mare matrioșcă. Asta m-a speriat. Am început să plâng deoarece eu nu vreau să cresc mare. E bine să fii copil, să te joci, să desenezi, colorezi, scrii. Dar, Buni m-a liniștit. El m-a spus că ceea ce vedem cu ochii, sunt lucruri materiale, ușor de pipăit. A fi „matrioșcă mare” înseamnă a avea cunoștințe mari despre ceea ce vedem. Cunoștințele însă nu se văd. Ele aparțin imaginației noastre intime. Le desenăm, scriem sau le vorbim.
Așa, am aflat că precum un pom are o umbră, așa și oricare obiect material are o umbră intelectualizată. Adică, o descriere formulată în cuvinte: obiect-cuvânt, păpușă-matrioșcă; școală-elevi, Univers-planete… E important ca noi să „luminăm” acel obiect prin vorba corectă, cuvinte. Cuvintele sunt simple și generale. În fiecare cuvânt general se va găsi cuvinte mai simple concrete. Ca exemplu, în școală – elevul. Iar „cea mai mare matrioșcă” se reprezintă prin perechea de cuvinte: general-particular, absolut-concret.
Fiecare lucru concret, simplu, se descrie, și el, în două părți: față-spate, jos-sus. Păpușa mea, matrioșca, în parțile: jos-sus. O parte e pasivă, suport al părții de sus, a doua – e activă, cea mai importantă, mai dinamică în joc: pasiv-activ. Așa, cea ce cunoaștem pare a fi o umbră care se aseamănă cu o matrioșcă văzută prin aplicarea cuvintelor: pom-umbră, pasiv-activ, complementar-contradictoriu. Și a cifrelor, bineînțeles!
Într-adevăr, dacă în păpușa mea sunt 5 figurine similare, apoi toate ele reprezintă 5 numere: 1,2,3,4,5. Toate aceste cifre, prin proprietatea păpușii de a se desface în două, sunt cifre active concrete, 1-1, 2-2…. Dar care e cifra pasivă? Cea invizibilă. Zero. Ea e generală și „se vede” ca cifră fără valoare, albă: pasiv-activ; 0-1 (în loc de 1, pot fi alte cifre: 2,3 etc.). Mai în scurt, avem o balanță în cifre. Balanța dată e similară cu balanța în cuvinte, pasiv-activ: cifra albă-cifrele negre. Și mai simplu: miorița laie-celelalte oi negre. Le avem în folclor, în balada „Miorița”. Toate fenomenele se petrec în jurul cifrei 0. E destul să-l punem pe zero lângă 1 și avem 10, iar lângă 9 – tocmai 90. Deci, lipsa de valoare a cifrei zero, NIMIC, se amplifică de mai multe ori, în TOT, pe lângă o activitate puțin valoroasă, 1,2 sau altele. E o magie pe care va trebui s-o însușim. Mie îmi place magia.
Zero e Nimic și Tot. MUlTIPLU și UNIC, reflecție (altă matreșcă) a perechii de cuvinte: general-particular. Folosirea cifrei Zero e o activitate specială. Ea e necesară pentru priceperea celor din jur. De exemplu, la desfacerea păpușii matrioșca (partea activă din perechea; pasiv-activ). Activitatea desfacerii e generală – TOT. Iar cercetarea pasivă a integrității lor prin asemănare, pare că are valoarea 0. Noi o trecem cu vederea. Ne încântă numai priveliștea celor două părți contrare ale păpușii, la granița, 0, a unității lor. Trebuie să fii dibaci pentru a le orienta desenului. De acest motiv, al trecerii cu vederea, pe lângă lucrurile asemănătoare, cele care apăr la școala obișnuită, noi nu putem face ordine în cunoștințele noastre, suntem iritați, dezechilibrați, nu înțelegem tot, invidiem pe cei cu memorie înaltă. Mai în scurt, credem că suntem nefericiți, fără noroc.
Eu, una, pentru a vedea lucrurile mai bine le pun în structuri, mă folosesc de balanța intimă: eu-0-matreșca. Priceperea mea de a face jocul cu matrioșca, desfacerea și facerea, o notez prin 0: desface-0-face: MUlTIPLU-0-UNU; general-0-particular. Așa, am ajuns la concluzia că cifra zero e de folos magic nu numai în matematică (o alături de un număr). În analiza cuvintelor (pe Zero îl plasez între două cuvinte contrarii (jos-0-sus) sau complementare (similare, copil-0-părinte). Localizez cuvintele conform vremii, activității sau locului. Ceea ce e sus e secund, e particular (particularitate), activ, iar ceea ce e jos e prim, general, pasiv. jos-0-sus, general-0-particular; popor-0-Președinte; prim-0-secund. Însușind aceste balanțe, noi vom ține cont de legământul, 0, ale ambelor părți. E importantă aici, capacitate noastră de a le vedea lucrurile clar, structurate. Deci, magia cifrei Zero devine magie proprie. Și a ta, prietene! Iar asta ne unește pe toți în copii cu MINȚI, într-o conștiință comună, nouă. Nu e așa? O dorim? Atunci, împarte aceste cunoștințe cu prietenii tăi și mai intră pe la mine. Așa, vom construi o Lume nouă. Una a generație noastre pașnice și iubitoare de natură și oameni. Natura e atât de interesantă! Bunicul meu spune că dacă tratezi natura armonios, cu grijă, și ea te tratează la fel.
Sunt Anastasia. La revedere!

De la Buni:
Lumea bunicilor noștri mai apropiați, ca și lumea această, din lipsa cunoașterii integrate, crede că Universul s-a format din haos. Există și o Teoria a haosului. Dar, iată, prin folosirea unei simple păpuși, Matrioșca, ne putem apropia de știință, de adevărul practicii armonioase a Mamei natura. Lumea nouă, cea pe care au vrut-o părinții noștri, exista de la început. Străbunii noștri, Dacii o cunoșteau. „Fiecare om trebuie să fie stăpân pe sine însuși”- spuneau ei. Noi, teoretic, vom încerca să reconstruim Lumea nouă, dacică, aici, cu Anastasia, prin aplicarea noilor descoperiri din știința modernă. Importantă e libertatea cititorului de a participa. Copiii mai mari, vor trebui să-și revadă unele percepții create ca stereotipuri, să se elibereze de ele, ca de niște lanțuri.
Benoit MANDELBROT a descoperit geometria fractalică și a inventat termenul ”fractal” în anii 70, de la adjectivul fractus – fracturare, fracție, fragment. Așa este natura: piese desperecheate (din matrioșcă) care totuși o întregesc. Avem pe de o parte fractali tehnici, afișați pe computer, prin ecuații ce se repetă la infinit. Când ne uităm la un fractal, teritoriul din afara lui nu e sub controlul nostru: se îndreaptă gradual spre infinit. În schimb, teritoriul din fractal este ordonat. De această ordine are nevoie și structura gândurilor noastre. Aici, între a fi și a nu fi, fractalul nici nu iese de sub control, nici nu se odihnește. El se auto-organizează într-o zonă de graniță infinit de adâncă, ce se mișcă în mod dinamic alături de perspectiva observatorului. Haosul este împrăștiat peste tot în creier, unde formează un fundal, 0, pentru stări perceptive mai ordonate și structurate. Fondul de „haos” ne ajută să ne mobilizăm rapid atenția vis-a-vis de schimbările impredictibile de mediu. Uneori ne simțim haotici: ”văd ca în ceață”, ”am o mulțime de gânduri”. Lumea veche pentru a „ieși din ceață”, deștepta „din somnul cele de moarte”(un somn social indus benevol prin opinii educate în condiții strict materialiste), are nevoie de știința fractalilor, de integritatea ideii și materiei (artei), dorului și Doinei pe care o cântă în lume numai un singur popor, românul.
Este interesant bancul despre românul care a întârziat să-și aleagă ceva din cele pregătite de Dumnezeu pentru toate popoarele Lumii. Rămăsese numai „frumusețea” și „prostia”. Românul s-a priceput că frumusețea e trecătoare și de aceea a preferat „prostia”. Oricum, dorul după armonie, fericire și frumusețe, faptul că a greșit îl urmărește și astăzi pe român oriunde ar trăi, o cântă în doine. Mult mai târziu, limba lui sa dezvoltat și acum ea e intrată în patrimoniul UNESCO, aidoma Barierei de Corali din Australia, Marelui Zid Chinezesc ori Statuii Libertății.
Româna a intrat în patrimoniul imaterial al lumii prin două cuvinte. E vorba de cuvintele, „dor” și „doină”, două cuvinte intraductibile. Chiar dacă e așa, cuvintele date reprezintă un fractal național, românesc, similar, aflat în fractalul fractalilor: General-0-particular (dor-0-doină). „Dor” și „doină”, două cuvinte complementare, se comportă mai degrabă ca două diamante (unul pasiv, altul activ), decât ca niște alăturări de sunete. Ele exprimă emoții într-atât de specifice culturii noastre, încât traducerea lor în alte „limbi” ar fi o contrafacere. De aceea, am putea spune fără teamă că limba română nu e o limbă făcută, inventată, ci una născută firesc prin viața de martir, complementară, a poporului român. Sensul cuvântului „complementar”, folosit de toate limbile, va fi lărgit și folosit în a Sa totalitate, integrat, numai aici la Școala Complementară. Prin acest cuvânt se va aduce și deșteptarea, lărgirea viziunii despre universul său propriu, „montată” în Imnul Țării. Ne vom folosi de fundamentul cunoașterii întregite: pasiv-activ, complementar-contradictoriu, general-particular; absolut-concret, stânga-dreapta, PSD-PNL, economie-cultură, materialism-idealism, Știință – Credință etc. Una fără alta nu există decât în izolare, în fractali naționali „creați” de om. Imperfect. Structura fractalilor artificiali, inventați pe opinii, e deviată de structura fractalilor autentici, naturali. Deci, și ordinea acestei lumi e temporară, muribundă, apocaliptică, deși „civilizată”, dotată cu o inteligență artificială grandioasă.
Victor Deleu 27.05. 2020

P.S. Trebuie să vă informez că de la momentul apariției articolului de „Inițiere” a doritorilor de a intra în mediul social virtual, al „Școlii Complementare”, tentativa de a deschide pe FB pagina „Școala complementară on-line”, ca și toate încercările de a sponsoriza reclama articolului dat, au fost ignorate. Se vede, că Ordinea globală a FB-ului este: de a păstra Lumea veche, condusă din umbră. Chiar și copiii, vor trebui „să joace” după regulile lor.

Victor Deleu

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook