Povești cu tâlc din Marele Război (LVIII). Frântura din Tricolorul românesc de la Rethel

Rethel este un orășel din nordul Franței, departamentul Ardennes. Aici se regăsește o necropolă militară care adăpostește eroi din Primul Război Mondial. Desigur, cei mai mulți sunt francezi, dar sunt și de alte naționalități, inclusiv români.

În urma cercetărilor întreprinse prin arhivele gorjene am dat de numele soldatului Constantin Bera din fosta comună Pocruia (sat Isvarna), mobilizat în Regimentul 15 Infanterie, Batalionul 6 Lucrători. Numai că acest erou gorjean din Marele Război – opinia noastră este că a fost luat prizonier – a decedat în Franța la 1 Martie 1917 și a fost înmormântat în Cimitirul din localitatea Rethel.

Întâmplarea a făcut ca parțial în anii de gimnaziu și de liceu să am un coleg și bun prieten, Costel Bera, din aceeași localitate, Isvarna, dar din com. Tismana, cf. ultimei împărțiri administrative din 1968. Viața ne-a dus în locuri diferite pe amândoi, cum era și firesc, așa că am ținut legătura mai rar decât ar fi trebuit. În luna iunie a.c. prin intermediul unei rețele de socializare i-am trimis documentul găsit de mine în arhiva de la Târgu Jiu știind că neamul Bera doar în Isvarna se regăsește (am găsit cei drept un Bera Dumitru și în com. Ciuperceni!). A fost și el puțin surprins, dar a luat legătura cu părinții săi și mi-a transmis că într-adevăr eroul nostru este un unchi de-al bunicului său.

În data de 17 August 2020 a început să bipăie FB. Deschid și mă las surprins de câteva fotografii însoțite de mesajul: „Am ajuns… mulțumesc”! Prima fotografie pe care am vizionat-o ne înfățișa în toată splendoarea ei o cruce din marmură albă cu următoarea inscripție în limba franceză: BERA CONSTANTIN – MORT POUR LA FRANCE en 1914-1918”. Lângă cruce un buchet proaspăt de flori precum și o frântură din Tricolorul românesc. Eroul nostru, Constantin Bera tocmai fusese onorat de unul din stră-strănepoții săi, prietenul și colegul meu Costel. Respect!

Mi-am permis să redau parțial din dialogul nostru. Recunosc că nu am acceptul prietenului meu. Sper să nu se supere pe mine. Mulți dintre noi, mai ales cei mai tineri, au nevoie de astfel de exemple:
– Am fost la Cimitirul comunal care apare în documente ca Cimitirul nemțesc și nu era nimic acolo. Apoi cineva m-a îndrumat către necropole. Ajuns acolo am luat toate crucile la rând pentru că numărul de pe act nu mai corespundea cu cel real (…).
– Când l-am găsit s-a ridicat părul de pe mine de emoție (…) iar când am văzut Bera Constantin mi-a stat inima în loc. Probabil că de la emoții nu am reușit să fac pozele clare.

Pozele au ieșit foarte clare, prieten vechi, dar gestul tău este pe măsura unui urmaș demn de un înaintaș celebru. La fel și trăirile tale. Sunt firești pentru oameni firești care apreciază valorile neamului românesc, în special ale eroilor care s-au sacrificat pentru neam și țară. M-a impresionat plăcut și decizia ta de a purta mereu Tricolorul cu tine. Câți dintre noi nu o fac? Felicitări, român adevărat!

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook