Povești cu tâlc din Marele Război (LIX). Romulus și Remus
Mausoleul din Mărăsești / magazincritic.ro
Lecturând în pripă acest titlu mulți dintre dvs. o să vă duceți cu gândul la legendarii gemeni antici de care se leagă numele cetății Roma. Nu și de această dată. Acum este vorba despre Romulus și Remus Lepri, doi dintre eroii mehedințeni care și-au dat viața pentru România Mare în timpul campaniei din 1916-1918. Primul dintre ei – „ofițer de infanterie după 4 ani de medicină umană” – era alintat Puiu și a fost la comanda companiei a 5-a din Regimentul 17 Mehedinți. A căzut străpuns de gloanțele unei mitraliere germane amplasată în clopotnița bisericii din satul gorjean Arcani, la 14 Octombrie 1916, în timpul bătăliei victorioase de la Rasovița-Gorj. Cel de-al doilea, a fost „(…) ofițer în Marina militară și a căzut eroic la Arsachi, lângă Giurgiu, la 11 Noiembrie 1916”.
La doi ani după încheierea Marelui Război, autoritățile locale din Turnu Severin au decis ca una din străzile orașului să primească denumirea de „Căpitan Puiu Lepri”, în amintirea eroului nostru și a faptelor sale de vitejie. Foarte frumos, numai că după instaurarea regimului comunist, în anul 1960, această denumire a fost schimbată fără explicații, inițial cu „1 Decembrie”, apoi cu „Păltiniș”.În acest context învolburat intră în luptă mezinul familiei Lepri, Traian. Nemulțumit de schimbarea denumirii străzii a mers în numeroase audiențe și a înaintat mai multe memorii decidenților politici ai vremii, numai puțin de 19 ani (!), totul „spre a salva de la a doua moarte memoria fratelui meu”. În sprijinul doleanțelor sale a venit cu argumente găsite inclusiv în lucrarea istoricului gorjean V. Cărăbiș, „Sate de moșneni de pe Valea Jaleșului” unde se făcea trimitere și la dispariția eroică a fratelui său, Romulus. A scris Consiliului Popular al județului Mehedinți, tot degeaba. Apoi s-a îndreptat către Consiliul de Stat al R.S. România, și direct tovarășului Ștefan Voitec. A obținut aprobările necesare, dar în zadar, cineva la Mehedinți îi tot bloca solicitarea. Ca urmare, în primăvara anului 1979 s-a adresat din nou lui Ștefan Voitec „(…) pentru a se clarifica persecuția la care era supus”. Bineînțeles că i s-a răspuns favorabil, însă cu toate acestea petiția s-a împotmolit undeva la Consiliul pentru Problemele Consiliilor Populare (CPCP), deh metehne vechi și noi.Dezamăgit, dar fără a dezarma în fața ignoranței propriilor semeni, Traina Lepri solicită ajutorul dr. Gheorghe Gîrdu (președintele viitoarei Asociații postdecembriste „Jaleșul” din comuna Arcani-Gorj), cu care corespondase în mai multe rânduri în deceniul al 8-lea al sec. XX. Acesta intervine prompt atât la CPCP cât și personal la Ștefan Voitec pentru a tranșa definitiv problema. Și într-adevăr, datorită relației personale a dr. Gîrdu cu bărbosul lider comunist, o stradă din municipiul Drobeta Turnu Severin a fost denumită după numele eroului Romulus Lepri. În cele din urmă s-a făcut dreptate, iar strada și-a păstrat denumirea până în zilele noastre.În anul 1996, Traian Lepri a fost prezent la Arcani cu ocazia desfășurării unui simpozion care a marcat între altele și 80 de ani de la intrarea țării noastre în Primul Război Mondial. Cuvântarea sa a fost bine primită în rândul asistenței. Cum era și firesc a mulțumit dr. Gîrdu „(…) pentru ajutorul și intervenția sa (…) care în final a dus la atribuirea în Drobeta Turnu-Severin a numelui fratelui meu unei străzi”. Totodată, locuitorilor din Arcani și Rasovița le-a transmis că „(…) fapta dvs. este numai și numai PATRIOTISM”. Iar nouă, tuturor, ne-a arătat că merită să lupți pentru o cauză dreaptă, chiar și în vremuri de totalitarism aprig și chiar aproape două decenii. Respect și considerație, dl. Traian Lepri pe oriunde vă veți afla astăzi!
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook