Povești cu tâlc din Marele Război (LX). Ultimul omagiu, ultimul salut!
Prin toamna anului 1916, în lunile septembrie-octombrie și parțial noiembrie, pe teritoriul județului Gorj s-au dat mai multe lupte înverșunate între diverse unități ale Armatei Române și cele ale Puterilor Centrale. Unele dintre acestea au avut loc și în zona dealului Muncel din Munții Dobriței. În aceste confruntări dure a căzut vitejește și sublocotenentul Ștefan Ceaușanu, un tânăr student la medicină în viața civilă, originar din Băbeni-Olteț (jud. Vâlcea). Era la comanda unui pluton din Regimentul 26 Infanterie.
Datorită situației existente a fost îngropat în grabă mare, noaptea târziu, în cimitirul satului Dobrița-Gorj. Printre cei care s-au îngrijit ca eroul nostru să aibă parte de elementare obiceiuri creștinești a fost și Toma Gugu, un om al locului. Mai mult ca sigur el și ordonanța slt. Ceaușanu au săpat și groapa mortuară. La puțin timp însă, „dobriceanul” nostru a fost mobilizat în război și a parcurs întreaga campanie 1916-1918. Ba chiar mai mult a avut și norocul să revină sănătos acasă. Din păcate, cu toată bunăvoința de care a dat dovadă, nu și-a mai adus aminte de locația mormântului tânărului erou sublocotenent.
Totul părea pierdut. În decembrie 1933 (!), în același cimitir de la Dobrița, s-a săpat o groapă pentru o femeie care tocmai decedase. Numai pronia cerească a făcut ca Toma Gugu să fie și el acolo. A recunoscut imediat locația mormântului slt. Ștefan Ceaușanu, mai ales când a văzut și epoleții cu gradele și însemnele Regimentului 26 Infanterie. Pur și simplu cei prezenți au asistat la un miracol. Este de la sine înțeles că osemintelor eroului nostru li s-au dat cinstea cuvenită fiind duse în biserica satului. Aici, în prezența membrilor familiei, a fost oficiat un serviciu religios de către preoții Gh.D. Popescu și Pant. Dobriceanu. De față au fost mai toți elevii școlii din localitate, precum și numeroși oameni ai locului.
Învățătorul Dumitru Pupăză – sursa istorică din care ne-am inspirat pentru această poveste cu tâlc – la acel moment director al Școlii din Dobrița, a ținut o cuvântare care a amintit de elanul pașoptiștilor. Distinsul luminător al satelor a arătat asistenței „(…) că prin glorificarea și cinstirea eroului Ștefan Ceaușanu, se arată o lecție din istoria noastră națională. E o pioasă datorie pentru noi dobricenii să aducem ultimul omagiu și ultimul salut aceluia care s-a odihnit mai bine de 17 ani pe meleagurile noastre, apărându-le de furia dușmană cu prețul sângelui lui”. Cum să nu cazi în genunchi în fața altarului certitudinii?
Cinste și onoare tuturor dobrițenilor de Gorj care au înțeles să respecte un erou al neamului românesc al cărui sacrificiu suprem a dus la formarea României dodoloațe. Un ultim omagiu și un ultim salut adus acestuia, atitudine demnă de patrioți adevărați, ne obligă sine-qua-non și pe noi astăzi să facem același lucru.
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook