GÂNDURI..

În general oamenii consideră poezia religioasă ca fiind o poezie populară, puțin naivă și mediocră din punct de vedere al performanțelor ei artistice. Aceasta pentru că poezia religioasă se adresează oamenilor care cred în Dumnezeu, iar oamenii care cred în Dumnezeu sunt, în marea lor majoritate, oameni simpli. Însuși Domnul nostru Iisus Hristos confirmă această realitate prin cuvintele: „Îți mulțumesc, Doamne al cerului și al pământului, că ai ascuns aceste vremuri celor înțelepți și pricepuți și le-ai descoperit PRUNCILOR”. Prin cuvântul „prunci” Domnul Se referea la oamenii fără multă carte, ne-școliți, spre deosebire de cei „înțelepți și pricepuți”, care erau intelectualii vremii, cei școliți. Dar acești „prunci”, deși simpli din punct de vedere intelectual, erau oameni cu inimi curate, lipsiți de nesuferitele patimi sufletești ale clasei intelectuale a fariseilor. Așadar, poezia religioasă se adresează oamenilor credincioși, acestor „prunci” pe care i-a iubit întotdeauna Fiul lui Dumnezeu. Dorința mea, a unui autor de poezie religioasă, este însă aceea de a ridica puțin standardele acestui gen literar, de a-l adapta și unor exigențe mult mai ridicate la adresa calității estetice a poeziilor. Nu mai vreau ca poezia care cuprinde în conținutul ei învățături dogmatice, morale și spirituale, adică tot ceea ce se referă la Dumnezeu, să fie considerată o poezie „naivă”, „simpluță” și „mediocră”. Îmi doresc ca până și cei mai fini iubitori de literatură să fie satisfăcuți în setea lor de frumusețe atunci când citesc o poezie religioasă. Îmi doresc o poezie religioasă de o înaltă calitate literară și în același timp cu o înaltă încărcătură teologică. Voi lupta tot restul zilelor pe care mi le-a hotărât bunul Dumnezeu pentru creșterea calității poeziilor mele, mă voi osteni în lucrarea de auto-perfecționare a propriului stil literar, astfel încât poezia mea religioasă să impună respectul tuturor iubitorilor de poezie în general, câștigându-și dreptul de a ședea „de-a dreapta” poeziei românești consacrate. Vreau să înțeleagă toți cititorii că Dumnezeu merită tot ce e mai bun din sensibilitatea și din finețea unui popor, merită nu numai inimi curate, ci și minți fine și sensibile. Este păcat că toată înalta intelectualitate a poporului nostru a fost străină de preocupările religioase, în timp ce autori străini de calibrul lui Dostoievski au contribuit prin opera lor literară la popularizarea credinței și a introspecției duhovnicești. Se poate face și la noi acest lucru atunci când intelectualul crede în Dumnezeu și atunci când omul credincios luptă ca să urce pe treptele superioare ale intelectualității.. Iată, v-am împărtășit năzuințele mele, acum știți de ce mă ostenesc ca fiecare vers de-al meu să fie „altceva”, să fie deosebit, să zguduie pur și simplu sufletele cititorilor. Dumnezeu merită mai mult, Dumnezeu merită ce este mai bun, Dumnezeu merită TOTUL! Să ne binecuvânteze El ca de acum înainte să putem să-I dăruim fiecare dintre noi „TOT” – urile noastre, amin!

Părintele Sorin Croitoru

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook