Opera necunoscută
Ca pe un obiect de artă
Te-am perceput o perioadă.
M-ai inspirat la infinit,
Cum să regret că te-am iubit?
Ca-ntr-o cădere de stea,
Idem ardea inima mea.
Căzută-n Polul Sud, s-a stins,
Rămânând un fir de vis.
Pe da Vinci de-l aveam,
Ne picta frumos pe-un geam,
Rămânând opera-n toţi vecii,
Vrând-o daciii, ruşii, grecii .
Puteam să-ţi dăruiesc toţi macii,
Să-ţi fac covor din acacii,
Închinându-se toţi vracii,
Că iubirea alungă dracii.
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook