Casa
Mă numesc Gabriela Gârlonța, sunt din Sibiu și cred că poezia este o taină și mi-ar trebui ca Briareu, o sută de brațe și cincizeci de capete… Prima poezie am scris-o la pubertate- îmi amintesc doar un vers- fetița timidă ca florile.
Prima carte am publicat-o după mulți ani: Gabriela Gârlonța, Poezii în alb- negru/ Schwarzweissgedichte, editura Imago, Sibiu, 2oo2.
Eram la studii post universitare: Ateneo Pontificio” Regina Apostolorum” din Roma / Italia – Master în Psicologia” și studenții din ateneele pontificale ne rugam de cinci ori pe an cu Papa- atunci, Papa Ioan Paul II, azi Sfântul Ioan Paul II, Papă și cum am primit „par avion”această carte, am avut inspirația să-i trimit papei un exemplar- să nu uităm că Papa a fost un mare poet-poetul Carol Vojtyla. Papa a primit cartea cu bucurie și mi-a trimis o scrisoare de mulțumire pentru acest cadou și m-a invitat la Binecuvântare Apostolică în Aula Paul VI unde erau întâlnirile de rugăciune cu Sfântul Părinte.
Jurnalistul Sibian Adrian Popescu a consemnat acest lucru în Tribuna Sibiului/Eveniment/19 iunie/ 2003: Poeziile Gabrielei Gârlonța citite la Vatican. Cum este ușor de înțeles la Roma m-am simțit binecuvântată de Dumnezeu, de îngeri de sfinți și de minunații profesori pe care i-am avut și de la care am învățat cum să supraviețuiesc în dragoste căci, Dumnezeu este dragoste( 1 Ioan 4,8). Am aflat că Papei i-a plăcut poezia Declarație de dragoste: o, Doamne, cum mirosi a înger/ și cum când plângi se face totul nea/ și totuși , cum mă faci să sânger/ că n-am nimic asemenea
poezia era scrisă la dedicație în italiană: o, Domine, che profumi come un angelo/ e chi quando piangi, și fa tutto neve/ tuttavia mi fai piangere/ che non sono come te.
Profesorii mei au fost emoționați de versurile din Rochia de mireasă : Tatăl meu-preot greco-catolic/ m-a îmbrăcat în 40 de liturghii/ una singură e rochia de mireasă/ o îmbrac în fiecare zi. Colegii au rezonat la scurte meditații: la 1406 s-au descoperit într-un perete al primăriei din sibiu/34 pahare de argint/ unul este sânul meu
undeva, cândva
am văzut un om/care smulgea stejarii seculari din rădăcină/ de ce faci ce faci/ să fac loc la oameni
aștept tramvaiul spre cimitir/
ceva așteaptă în mine/
să fie voluptatea sau orgoliul
( cartea este pe e-book)
A doua carte publicată este Gabriela Gârlonța, Persistența măștilor, Die Bestandigkeit der Masken, Editura Universitatii „Lucian Blaga” din Sibiu, 2007.
Am ales prima poezie,Unui cititor/ Ești fericit/ și surâzi/ când observi/ că în cer/sunt stele/ și strălucesc/ ești mulțumit /dacă soarele/încălzește blând/binevoitor/iarba proaspătă/
de pe o pajiște înflorită /te bucuri/ de încântătoarea/ schimbare de anotimpuri/dar ce să zici/ când in tinerete/întâlnești/ o minunată femeie/ care pentru totdeauna/ va ști să te iubească
( cartea se poate citi pe e-book).
A treia carte: Gabriela Gârlonța, Poezii/ Poems, editura Adalex, Sibiu, 2010
Am ales Oglinda
este interzisă /intrarea cu ochi de oglindă /dintr-o mască mută/care se joacă de-a viata/ care se joacă de-a mitul/ masca timpului/custodele unui suflet/ în liniștea care curge prin vene/am și eu o mască o mască mistică-amorul/esența efemeră dintr-o mască / goală/până când pânza de păianjen/mă îmbrățișează să sfâșie golul
( cartea este pe e-book iar varianta în engleză pe google. book).
A patra carte publicată este: Gabriela Gârlonța, Casa Amintirilor, Art Creativ, București, 2021.
Am selectat următoarele poezii:
1. spațiul gol/ am băut cer/ și verde infantil de iarbă/ strânsă în somn/ îl țin în palmă/ îndrăzneață arhitectură/ fluidă mișcare/ gol de sprijinit în oase
2. o stradă-n spate/ și o pasăre albă/ gravidă de nea/
3. într-o zi bună/ mă jucam cu imagini/ de îngeri nud/
4. salvador dali/ mustață de ornament/ploaie decentă
5. o pisicuță/ toarce fuga din serai/ în cărbune alb
6. dimineața isi deschide frumosul sân/ sfânta agata își poartă sânii tăiați în mâini cu bucurie/ și capul lui ioan botezătorul surâde pe o regăsească tipsie/iar soarele răsare ca un stăpân/ ..
dar tu dormi dimineața/eu mă învârt în jurul soarelui/cu viteza solenoidului/ mi-aș tăia sânul stâng/”în semn de recunoaștere/”dar trezirea din somn nu e încă dragoste
Psalmi
1: Unde ești, Doamne?/te caut în întâmplările vieții/cum e firesc, tu minți/ eu născocesc/ iartă-mă când greșesc/uite, merg pe valuri/ pe lacul de aur/ mici cercuri de apă.
Un ardelean duce un gând până la capăt ( Lucian Blaga). Acum mă simt mai singură și mai săracă, Dar nu pentru mult timp.Am în lucru o nouă carte de poezie.
În manuscris am povestiri și câteva piese de teatru foarte scurt.
Umanistul Robert Frost a scris că „ trebuie să te surprinzi pe tine însuți dacă vrei să fii poet”.
Dacă cititorul sare vreo pagină din carte, atunci e clar că autorul ar fi trebuit s-o scoată el singur (Oscar Wilde? Flaubert? )
Am început să scriu la pubertate uimită de ce se întâmpla în corpul meu. Mama a știut să mă facă sensibilă la poezie citindu-mi în fiecare seară Mica Biblie și adormeam cu psalmi,proverbe și cântarea cântărilor dar și versuri din Eminescu, Blaga,Magda Isanos, Rainer Maria Rilke, Schiller, Goethe și desigur Sonetele lui Shakespeare. În clasa a v-a am citit Dante, Divina Comedie, carte care o recitesc în fiecare an în postul mare. Atât în Gimnaziu cât și la Liceul Teoretic – sectia umanistică- am avut profesori buni la Limba română și la Literatura Universală: dl.Lazar Nicolae, Dl.Viorel Crainic,Dl.Moldovan Ioan; la Facultatea de Teologie Greco-Catolică, Pr.Prof Bota Ioan,ne preda Istoria Literaturii Române după Al. Piru cu atâta pasiune încât nu puteai să rămâi indiferent. Tata fiind preot citea zilnic iar mama era și ea pasionată de lectură.
Am publicat mai multe poezii în variate reviste: Transilvania, Euphorion, Cenaclul de la Păltiniș, Unirea,Viața creștină, Rapsodia, Romeo și Julieta Mizil, Alchemia, Urmuz, Extemporal liric și Monitorul de poezie.
De ce scriu în continuare poezii? Scriu pentru că, „cuvântul e ca o flacără ce arde într-un geam întunecat”(Sheila Watson).
Scriu pe site-urile de poezie unde postez poezii mă întâlnesc cu poeți interesanți și cititori fideli. Pe scurt: scriu pentru că îmi place. Sibiul are o Școală de poezie cu tradiție: Cenaclul de la Sibiu- Radu Stanca, Ioan Augustin Doinaș și asa mai departe.Mai aproape de noi, Mircea Ivănescul, Ion Mircea, Dumitru Chioar, Ioan Văcărescu Iustin Panța, Adela Greceanu, Rita Chilian, Radu Vancu; revistele Transilvania și Euphorion, Cenaclul de la Păltiniș sunt foarte apreciate nu numai pe plan național dar și european și chiar mai departe. Festivalurile de poezie: Zilele poeziei „Iustin Panța”, Festivalul International de Poezie „Artghotica” și celelalte sunt un prilej minunat de a te întâlni cu mari poeți contemporani.
Îmi iubesc toate cărțile. Mă recomand cu fiecare în parte…Nu am o carte preferată. În fiecare sunt fragmente din corpul și sufletul meu dar pentru că prima carte, Poezii în alb-negru, Imago, Sibiu, i-a plăcut Papei Ioan Paul II, care mi-a trimis o scrisoare de mulțumire, știți cum se spune „prima dragoste nu se uită niciodată” și desigur îmi place cel mai mult cartea pe care încă nu am scris-o. Recomand și Casa Amintirilor despre care Poeta Daniela Toma a scris atât de frumos că m-am îndrăgostit de mine însămi.
Cenaclul Maximist? Un loc unde întâlnesc poeți interesanți, liberi dar responsabili de fantomele lor, un exercițiu continuu și necesar de poezie.
Lucrez la o carte nouă de poezie: Autoportret cu șase degete și sper să mă surprind pe mine însămi în ipostaze vechi și noi și așa mai departe.
Cu prietenie,
Gabriela Gârlonța
1.
casa
am construit o casă
acasă
aici și aiurea
pe scara lui Iacob îmi urc sentimentele
sunt și rămân
fetița timidă ca florile
2.
unde ești,Doamne?
te caut în întâmplările vieții
cum e firesc, tu minți
eu născocesc
iartă- mă când greșesc
uite, merg pe valuri
pe lacul de aur
mici cercuri de apă
3.
o stradă-n spate
și o pasăre albă
gravidă de zăpadă
4.
salvador dali
mustață de ornament
ploaie decentă
5.
o pisicuță neagră
toarce fuga din serai
în cărbune alb
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook