Poiana iubirii

Anișoara Laura Mustețiu s-a născut în Timișoara. În 1990 a emigrat în Germania unde și-a petrecut cea mai mare parte a vieții. Din 2014 locuiește în Sydney, Australia. Deşi trăiește departe de ţară, dragostea ei pentru limba şi cultura română a rămas o pasiune pe viaţă.

Studii: Liceul de Filologie Istorie, Timișoara (1989), Știinte Economice, IHK Ludwisghafen (1995), Studii de Literatura Germană și Journalism, ILS, Hamburg (2008), Bachelor of Communication, majors in Creative Writing/Business Communication, Griffith University, Australia (2017).

Colaborări în România şi în străinătate (2018-2020) – Poezii si eseuri:
Confluenţe Literare, Gândacul de Colorado, Parnas XXI, Singur, Armonii Culturale, Pro Litera, Pro Diaspora, Climate Literare, Aşii Români, Logos şi Agape, Melodium, Centrul de Presa Ro, Vocea Literară, eCreator, poezii publicate în cărțile „Vara sentimentelor”, „Coloana dragostei,” „De vorbă cu Eminescu”, „9000 Miles Away”, „A Romanian Australian Anthology, Contemporary Poetry and Prose”, „The Wide Open Sky, Words of Power – American Anthology of Poetry”, „Antipodes Poetic Dialogue”. Eseuri: „Taina Scrisului”(2019) în Antologia Română de Eseuri „Taina scrisului”, „The World of Books” (2020) in „Worlds and Words” (în cooperare cu PEN Austria și Australia).

Cărți publicate: Travel in Time, A Life Story in Poems (2020), Yarran, Stories from Australia, (2020), Un sărut pierdut pe mătasea timpului (2020), Editura Academiei Româno-Australiene, Emoții și Lumină (2021), Editura Bifrost.

Concursuri internaționale de poezie:
Certificate of Outstanding Performance – The Spirit of Asia Contest-70 (2020), Asian Literary Society, Mumbai.
Award de Appreciation – A Borderless World Contest (October 2020), Paradisaical Renaisssance, United Global Humane and Literary Place Foundation, India.
Merit de Excelență pentru promovarea culturii române – Editura Globart Universum, Montreal, Canada.
Activist for Peace and Human Rights – Member of World Literary Forum For Peace and Human Rights.

Anișoara Laura Mustețiu este membră a Academiei de Cultură Româno-Australiene.

1
POIANA IUBIRII

În poiana înmiresmată lângă un curcubeu,
soarele se odihnea la poalele unui univers,
iar chipul ți se scălda în sufletul meu,
și-n luminile sclipitoare ale cerului imens.

Mi-ai adus frumusețea sub ochii înstelați,
într-un vârtej de emoții și ardoare,
apoi ne-am ascuns sub un nuc, izolați,
și mi-ai dezgolit inima în candoare.

Când polenul florilor se așternea ca un fior,
peste dorințele înfometate ale nemuririi,
sufletul ți s-a deschis ca o scoică, ușor,
unde am zărit stupefiată o perlă a iubirii.

Ne scufundam în iarbă, pe câmpul auriu,
și fluturii dansau o horă în jurul unei viorele,
iar noi ne oglindeam în cerul purpuriu,
și nori albi, pufoși se dezmiardau în tăcere.

O salvie-și răspândea mirosul ca o vindecare,
peste înfiorarea lăsată de un sărut plin cu emoții,
picături de lumină ni se prelingeau pe trup, agale
ca un delir oniric pe cerul îngăduitor al sorții.

Ai încălzit poiana înflorită cu căldura ta,
și ploua din plin cu lumini izbucnite din soare,
iubirea sclipea în roua timidității, cânta,
și razele argintii dansau pe buzele tale.

2
CUVÂNT DUMNEZEIESC NUMIT „ACASĂ”

Există un loc pe-acest pământ,
unde totul are un rost, totul e sfânt,
unde rugăciunea se rostește și la masă,
alături de-un cuvânt Dumnezeiesc numit „acasă”.

Un loc unde domnește-n legea firii şi dreptatea,
și-n vremuri grele, în frăţie, pietatea,
și când mai bate-un ger sau chiar ninsoare,
oamenii-și păstrează-n suflet soare şi candoare.

Există un sat cu inimi calde,
unde bunicii mai rostesc balade,
și printre copaci de argint cu glas fragil,
murmură lin un suflet de copil.

Există un sat unde domnește cartea,
unde copii știu ce este cinstea, demnitatea,
și se mândresc cu Horea, Cloşca şi Crişan,
și cu umorul neîntrecut de ardelean.

Acolo unde au trăit în Munţii Apuseni,
și moşii şi strămoşii, atâţi viteji oşteni,
acolo, azi un suflet de copil îndurerat mai iese,
printre livezi mai caută cu dor o inimă frumoasă,
ș-acel cuvânt Dumnezeiesc numit „acasă”.

3
EXISTĂ -N VIAȚĂ OAMENI…

Există-n viață oameni care ne înalță,
cu sufletul lor cald, duios, nemărginit,
pe căi de soartă, efemere, ei ne-nvață
să prețuim tot ce-i bun, desăvârșit.

Există-n viață oameni care ne coboară,
cu nepăsarea lor, sau chiar cu un cuvânt,
și tot ce-i bun în noi, ignoră într-o doară,
și din durere învățăm să prețuim ce-i sfânt.

Există- n viață oameni care uneori ne lasă
o lecție măreață pe brațe gingașe de amintiri,
ne-ndreaptă pașii pe o rază caldă, luminoasă,
când sufletul se pierde în umbre de trăiri.

Și am înțeles în timp din liniște să iau tandrețe,
s-ascult doine de flori, sau al inimii dor crunt,
mă pierd în ale vieții idealuri și-n visele mărețe
în îngeri pe cărare, eu sper din ce în ce mai mult.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook