Povești cu tâlc din Marele Război (XCV). Promisiunea Regelui Loial

Răcăciuni, jud. Bacău – 23 Martie 1917, Regele Ferdinand cel Loial (1914-1927) se adresa ofițerilor, subofițerilor și soldaților care alcătuiau în acel moment Armata a II-a:

– „Ostași, vouă, fiilor de țărani, care ați apărat cu brațul şi cu pieptul vostru pământul unde v-ați născut, unde ați crescut, vă spun eu, Regele vostru, că pe lângă răsplata cea mare a izbânzii care vă asigură fiecăruia recunoștința neamului întreg, aţi câștigat totodată dreptul la a stăpâni într-o măsură mai largă pământul pentru care v-aţi luptat. Vi se va da pământ! Eu, Regele vostru, voi fi întâiul a da pildă (…). Aşa a glăsuit suveranul în aplauzele soldaților şi ofițerilor”. Înțelegând foarte bine amărăciunile și frustrările poporului pe care îl păstorea, asemeni lui Cuza Vodă la 1864, Suveranul a făcut o promisiune. Marele Iorga ne-a lăsat mărturie dreaptă că pe unul din umerii săi, „lealul rege Nando”, a semnat decretul-lege care împroprietărea „pe țăranii-soldați de pe stâncile Moldovei”, precum și rudele de sânge sau consătenii acestora, rămași în teritoriul ocupat: orfani și văduve de război din campania 1916-1918, țărani cu pământ puțin sau chiar deloc. În arhivele gorjene de la Târgu Jiu am identificat câteva documente prin care foștii mobilizați din campania 1916-1918, invalizii, văduvele și orfanii de război au primit pământ, așa cum Suveranul lor le promisese încă din anul 1917. Este vorba despre comunele rurale de atunci: Vlăduleni, Crasna, Vădeni, Lelești, Sărdănești, Bobu, Ohaba, Bengești, Zorlești, Albeni, Pojogeni, Turceni de Jos, Mușetești, Românești, Borăscu, Urdari de Jos, Raci, Budieni, Dănești, Baia de Fier, Ștefănești, Bălcești, Negoești ș.a. Sunt numai câțiva, însă, din cei 1.500.000 de țărani împroprietăriți în anul 1921, în România reîntregită, cu c. 3.500.000 de hectare de pământ.


Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un like și să distribuiți pagina de Facebook

Lasă un răspuns