E.M. Iaroslavski, Biblia pentru credincioşi şi necredincioşi (2)
Doxologia
Pe data de 20 august 2014 începusem să prezint cartea renumitului socialist şi agnostic E.M. Iaroslavski, zicând printre altele că vom analiza textele mai importante din carte care au afectat inclusiv pe cei ce au cunoştinţe teologice superficiale, nu mai vorbim de oamenii cu o cultură mediocră sau semianalfabeţi. Începem inclusiv cu prefaţa care încă de la bun început dă dovadă de o extremă lipsă de obiectivitate, fără a lua în considerare absurditatea argumentului şi plăsmuirile ştiinţifice care le invocă editura. Iată câteva raţionamente:
„Un mare merit al Biblia pentru credincioşi şi necredincioşi este faptul că în ea sunt dezvăluite contradicţiile şi absurditatea legendelor biblice despre lume şi se face o critică multilaterală a Bibliei într-o formă spirituală, folosindu-se un limbaj expresiv şi colorat. Iaroslavski, demonstrează în mod convingător că studierea aprofundată a Bibliei duce la concluzia că nu există nimic sfânt în ea, că Biblia reprezintă în fond o colecţie de variate lucrări aparţinând multor scriitori din vechime, create de ei în perioade diverite, la care se adaugă şi unele basme şi legende luate de la diverse popoare. Biblia ne este nicidecum cea mai veche carte, aşa cum predind slujitorii bisericii: există la alte popoare cărţi şi mai vechi care povestesc altfel despre facerea lumii şi a omului. Ca şi în Biblie, în aceste cărţi sunt proslăvite zeităţile venerate de aceste popoare – Buda, Brahma, Şiva etc. , iar învăţăturile religioase expuse în ele sunt considerate singurele adevărate. Autorul ajunge la concluzia că miturile biblice sunt născociri sălbaticului întunecat şi ignorant, care nu putea să se sprijine pe cuceririle ştiinţei, nu posedă instrumente astronomice pentru studierea spaţiului ceresc.” [1]
Despre credibilitatea şi respectul faţă de clasa politică în comunism dar şi în “democraţie” nu cred că mai e cazul să vorbim. Au spus-o şi o spun analiştii politici, sociologii dar şi mai simplu “prostimea”. Se observă că cei ce au făcut acest argument sunt angajaţii editurii. Prin urmare încă de la bun început este pusă sub îndoială ceritudinea aşa numitelor “argumente ştiinţifice”. Dar, să pornim de la prezumţia de nevinovăţie şi să analizăm cele expuse până aici. De la bun început vă asigur că analiza mea este una simplă şi concisă, însă pentru completarea argumentelor teologico-ştiinţifice este necesr un studiu mai complex. La acea dată, cenzura presei şi a culturii făcea imposibilă aprofundarea cunoştinţelor. În zilele noastre, “căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide”.
În primul rând “legende biblice” nu sunt decât realităţi istorice confirmate inclusiv de istoria vechilor popoare menţionate: sumerieni, egipteni şi chiar acele popoare asiatice de care se aminteşte, iar vechimea lor este pusă şi astăzi sub semnul întrebării. Cât despre “critica multilaterală a Bibliei într-o formă spirituală”, mă simt obligat să subliniez lipsa de substanţă a celor afirmate despre maniera spirituală a scriitorilor biblici. De la bun început Biblia creştinilor este dedicată “celor ce cred” şi “vor să vadă cu ochii minţii”. Ori Biblia pentru credincioşi şi necredincioşi a domnului E.M. Iaroslavski nu are cel puţin decenţa de a menţiona că este adresată numai celor necredincioşi . E cât se poate de limpede că cel ce nu vrea să creadă nu umblă să creadă şi invers, de aceea Biblia este scrisă într-un limbaj expresiv şi colorat cum ţine să spună editura în prefaţă. Mai mult, despre sfinţenia Bibliei este absolut imperios să ne vorbească cei ce au voie să vorbească, de aceea mă mir cum editura poate avea în uz un cuvânt anacronic şi totodată potrivnic ideologiei “ateiste”. Acele “instrumente astronomice pentru studierea spaţiului ceresc pe care nu le posedă liderii religioşi”, menţionez că au aparţinut de la bun început acestora şi istoria confirmă acest lucru; evident, nu istoria studiată de autor. Să nu uităm că numai ştiinţa marxist-leninistă s-a despărţit de teologie, începând cu secolul al XIX-lea şi că lipsa dovezilor, de cele mai multe ori făcute dispărute, au dus la mediocritatea, dacă nu chiar, abrutizarea raţiunii umane. Despre modul perfid de a înşela opinia publică, vă vom informa în ediţiile următoare, după o eventuală analiză a comentariilor dumneavoastră, dacă este cazul bineînţeles.
Va urma:
Ionel Cioabă, 29 august 2014
_________________________________
[1] E.M. Iaroslavski, Biblia pentru credincioşi şi necredincioşi, Editura Politică, 1960, p. 3-4
MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator – Nihil Sine Deo – PRESĂ LIBERĂ