Gorjule, Mândrule! Hramul mănăstirii «Sfânta Ana» de la Orșova

Ctitorul mănăstirii orșovene «Sfânta Ana» a fost reputatul patriot și ziarist Pamfil Șeicaru. În toamna anului 1916 a participat la luptele de la Dealul Moșului, din apropierea Orșovei. Aici a fost îngropat de viu în urma exploziei unui obuz, alături de alți camarazi, însă a supraviețuit miraculos. În semn de recunoștință s-a legat să contribuie la ctitorea unei mănăstiri „în spiritul tradițiilor noastre românești”, așa cum numai marii noștri voievozi procedaseră în Evul Mediu.

Într-adevăr, lăcașul de cult a fost ridicat, între anii 1936-1939, „în memoria camarazilor săi de arme (…), dar și în memoria tuturor eroilor care au căzut în Marele Război.

”Referitor la alegerea hramului a circulat o legendă conform căreia magul Brâncuși, originar din Hobița-Gorj, l-ar fi convins pe Pamfil Șeicaru să aleagă hramul „Sf. Ioachim și Ana”, părinții Fecioarei Maria. „Mănăstirea se găsea la întrepătrunderea celor două civilizații: dacă și romană. Civilizația romană a adus cu ea (…) vestea cea bună în lumea strămoșilor noștri daco-geți, aidoma Sf. Ioachim și Ana care se găsesc în iconomia mântuirii la întrepătrunderea dintre cele două Sfinte Testamentare.

”Și dacă tot am amintit de gorjeanul Brâncuși, haideți să facem un paralelism imaginar cu Calea Eroilor din Târgu Jiu. Măcar să ne străduim a încuraja propria imaginație. Înainte de ctitorirea mănăstirii «Sfânta Ana» a fost tăiat prin pădure, la propriu, „un drum pietruit, numit Drumul Eroilor (!), ce urca din centrul vechii Orșove (…) și care pe parcursul său de 1.500 metri era străjuit de 7 troițe cu bănci de popas, sculptate din lemn de stejar masiv. Pe fiecare troiță erau săpate dedicații pentru fiecare regiment ce a participat la luptele de la Alion, Cerna și eliberarea Orșovei în acele zile fierbinți din august-noiembrie 1916.”

Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un like și să distribuiți pagina de Facebook