Azi mă plimbam pe stradă așa,
Fără scop definit…
Priveam împrejur încântat
Și uimit.
Anotimpul acesta mă scoate din minți!
Primăvara…
Aș conserva-o, dacă aș putea,
Să o am mereu
La îndemâna mea!

Și cum mă plimbam,
O rază de soare,
Fără-‘ntrebare
Mi s-a lipit de față!
Mi-am zis:
„În sfârșit mi se întâmplă ceva frumos”!
De când Îl rugam
Pe Domnul Hristos…
„Mai dă-mi, Doamne
Și bucurii,
Că doar în necazuri
Mă ții”..
Și iată, am fost ascultat:
Cu rază de soare am fost botezat.
Mă simt atât de pur, atât de curat…
Îmi vine să strig, dar tac.
Fericirea ce-mi vine
O țin pentru mine.
Atât pot să fac:
Să v-o împărtășesc…
Oare sunt grotesc?

Poate gândiți: e natural
Să fii luminat
(de soare),
Da, dar pe mine mă doare
Că nu înțelegem
Că darul e mare…
Întrebați orbii
De lumină.
Întrebați surzii
De melodie.
Întrebați deținuții
De libertate,
Întrebați bolnavii
De sănătate!
Atâtea daruri… Iar noi
Plângem mereu că n-avem
Nimic.
Oameni cu suflet mic…
Lăsați-mă să mă bucur
De raza de soare,
Am voie?
De-acest botez de lumină
Avem toți nevoie!
amin

Preot Sorin Croitoru


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Lasă un răspuns