PIETRELE NU-‘S PENTRU OAMENI!
Poporul meu aruncă pietre
În toți acei ce mai greșesc
Din când în când, că-‘s înșelați
De diavolii întunecați…
Ce s-a-‘ntâmplat, poporul meu,
Cu dragostea din Dumnezeu
Ce încălzea strămoșii tăi,
Ce nu erau cum ești tu azi,
Adică răi?…
Lăsați, vă rog, ce-aveți în mâini,
Căci pietrele sunt pentru câini,
Nu pentru frați.. .
Sunteți creștini… sau poate nu?…
Iar dacă da, s-o demonstrați!
Avem un suflet plin de ură,
Dar stăm cu Dumnezeu în gură…
Cu ce folos? Așa ne-a învățat Hristos,
El, Blândul Miel? Vai…
Cât Îl supărăm pe El!
Poporul meu, eu încă sper
Să te întorci din nou spre Cer
Și inima să ți-o lărgești,
Că doar pe plaiuri românești
Trăiau cândva creștini de soi…
Să devenim ca ei și noi,
Să nu mai ținem pietre-‘n mâini,
Că oamenii nu… nu sunt câini!
Preot Sorin Croitoru
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook