LACRIMI…
L-am pierdut pe Dumnezeu
Prin păcate grele…
Nepăsarea mi-o urăsc!
Când o să mă hotărăsc
Să renunț la ele?…
Acum plânge, că-i orfan
Sufletul în mine..
Domnul plânsul mi-a văzut,
Dar de nu aș fi căzut,
Nu era mai bine?
Cât Îl voi ruga pe Domnul
Iarăși să mă ierte..
De-acum cât voi suspina,
Câte lacrimi voi vărsa
Ca să nu mă certe…
Da, e foarte creștinește
Să îți plângi căderea..
Însă sfinții s-au luptat
Să nu cadă în păcat,
Că-i amar ca fierea!
Ei plângeau la Dumnezeu
Ca să-i întărească,
Fiindcă mult își mai doreau,
Pentru dragostea ce-aveau,
Să nu Îl rănească…
Viața fără Dumnezeu
La ce folosește?..
Floarea cea frumoasă, oare,
Dacă o lipsești de soare,
Nu se ofilește?…
Dar când Dumnezeu e-‘n om,
Câtă bucurie…
Sufletul cu Sfântul Duh,
Rândunică în văzduh,
Cânt de ciocârlie!
De aceea, vreau să știți:
Nu e mântuire
Fără inimioară arsă,
Fără ochi curați ce varsă
Lacrimi de iubire!
amin
Preot Sorin Croitoru
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook