Țara, omul şi Dumnezeu
Pe braț de flutur privesc viitorul
privirea hrăneşte sufletul plin
te chem, Doamne, şi pe tine,
la un colt rupt din darul divin!
Muşc cu sete colțul de rai,
stâmpăr dorul ce-n inimă şade,
într-o beție de verde tânăr,
iau Oltul şi-l duc în spinare!
Curg în locul lui, la Cozia plâng,
răpus de a strămoşilor bucurie,
mă închin Dmnitorului şi Sfinților,
cupa clipei o închin în veşnicie!
Verde tânăr peste glie,
stih flămând şi gând de dor,
unde îmi eşti Românie,
cu vibrare-n „Trei culori”!
Eugenia Bucur, 16.07.2017
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook