POARTA CERULUI
Cât de mult îmi place mie
Să-‘nchid ușa la cămară
Și să-mi spun, privind icoane,
Rugăciunile de seară…
Pentru mine rugăciunea
E o lume minunată,
Unde îmi vorbesc în taină
Domnul și Cerescul Tată…
Invocând Mângâietorul,
(De trei ori Îl rog să vină),
Simt cum inima în mine
Se-‘ncălzește și suspină.
Și cum semnele acestea
Nu întârzie s’-apară,
Înțeleg că Împăratul
A venit la mine iară…
Gata sunt de rugăciune:
Duhul Sfânt mă luminează
Și mă umple de dorință
Să mă rog cu minte trează!
Voi slăvi pe Tatăl nostru
Dintr-o inimă smerită,
Plină de iubire sfântă
De la Duhul dăruită.
Mă voi închina cu lacrimi
Și Prietenului meu
Care a murit pe Cruce,
Fiului lui Dumnezeu.
Nu e dragoste mai mare,
Nu-i dovadă de iubire
Cum e raza de lumină
Din a Domnului privire..
Iată, dragii mei prieteni,
V-am dezvăluit minunea:
Pân’ la cerurile ‘nalte
Mă ridică rugăciunea!
Iar cămara mea de-acasă,
Poarta Cerului devine:
Ori mă urc prin ea la Domnul,
Ori coboară El la mine…
amin
Preot Sorin Croitoru
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook