Oglinda
Cad gânduri, eternă amintire,
din vârf de inimă adânc înflorită,
şirag de picuri şlefuiți de timp,
în apa oglinzii redescoperită!
Un murmur adânc se deschide,
umbre ale trecutului trandafiriu,
oglinda e zestre de la străbunica,
ce-a adunat timpul a ce a fost viu!
Tinerețea bunicii la mine priveşte,
din vremuri apuse parcă în ramă,
în colțul ochiului drept e o clipire,
se doreşte mângâiată de năframă!
Întreagă făptura mamei se cerne,
amintitile sale în zăvelci, obosite,
privesc la dânsa cu drag şi zăresc
lacrimi de humă-n lumini răscolite!
Amintiri ce prin mine se răsfrâng,
din rădăcini ce din cer se oglindesc,
rama oglinzii e împodobită azi bogat,
de flori înflorite ce-n ea se zăresc!
Eugenia Bucur, 22.07.2017
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook