Când Duhul Sfânt înmiresmează
Cămările ființei mele,
Culoarea florilor se schimbă,
Căci ies lumini de Rai din ele!

Parfumul fericirii umple
De zâmbet, inima mea tristă
Și parcă toate dintr-o dată,
Ca să mă bucure există..

Iar eu le îndrăgesc pe toate,
Și moarte și însuflețite,
Simțind că-‘n clipele acelea
Îmi sunt din Ceruri dăruite!

Nu mă lipsi, Iisuse Doamne,
De minunata găzduire
A Duhului Iubirii, Care
Preface ura în iubire!

Căci după ce-am simțit în suflet
Prezența Lui mângâietoare,
Îl caut cu adânci suspine,
Tânjesc ca floarea după soare…

Nu mă lăsa Iisuse singur,
Pustiu în inimă și-‘n minte,
Te-aștept să locuiești în mine
Cu Duhul și cu-al Tău Părinte!
amin

 

Preot Sorin Croitoru


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Lasă un răspuns