AM OBOSIT…

Atât am scris, că nu mai știu
Ce-aș mai putea de-acum să scriu…
Atâtea-m zis, că am prin minte
Doar câteva mai vechi cuvinte…
Nimic mai nou, e semn de-acum
C-am obosit și eu pe drum?…
Să las doar inima-‘n tăcere
Să se încarce iar cu miere?…
Aș vrea să dau, dar cum să fac?…
Mă simt atâta de sărac…
Am obosit să mai vorbesc,
Am obosit și să gândesc,
Aș vrea acum să mă opresc,
Și în tăcere să iubesc…
Pe Dumnezeu, pe voi, pe mine,
Dușmani sau făcători de bine,
Să îmi arăt doar cu privirea
Din ochi strălucitori, iubirea!

Preot Sorin Croitoru

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook