CU ADEVĂRAT, PRIETENI!

  Când mă gândesc că duminica trecută L-am ținut în mâinile mele pe Dumnezeul cerului și al pământului, prin Care toate s-au făcut, mă apucă și frica și bucuria, în același timp!

Privește omul muntele cel înalt și se înspăimântă… Privește omul cerul de sus și se înspăimântă.. Privește omul marea înfuriată și se înspăimântă.. Privește omul fulgerul ce coboară într-o clipă din cer, și se înspăimântă.. Iar eu Îl țin pe două palme pe Dumnezeul cerului și al pământului, Cel Care le-a făcut pe cele de care se înspăimântă lumea!

Ar trebui să mor de frică, dar nu: eu mor de bucurie! Și îmi zic: „Dacă așa a vrut Dumnezeu, atunci așa e bine”. Și mă bucur ca un copil.. Dacă așa a vrut El…

Și am o convingere în adâncul sufletului… Am convingerea că atunci când mă va privi în ochi după moartea mea, mă va privi cu multă prietenie. Căci da, am fost și suntem, cu adevărat PRIETENI!

Preotul Sorin Croitoru din Italia (Mantova)

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook