DE CE NU TE POCĂIEȘTI?…

   Îți spun eu de ce nu te pocăiești: Nu te pocăiești pentru că nu-ți dai timp pentru o meditație profundă asupra chinurilor lui Hristos, Dumnezeul tău. În îngâmfarea de mare „ortodox”, îți spui cu zâmbet: „Pe astea.. le știu”! Și pentru că ȚI SE PARE CĂ ȘTII, nu închizi ochii ca să vezi cu mintea ta bicele ce mușcă din Sfântul Trup, spinii care se înfig adânc în Sfânta Frunte, cuiele care găuresc Sfintele Mâini și Sfintele Picioare, sulița care împunge Sfânta Coastă! Căci dacă ai zăbovi puțin, dacă ai pune o paranteză în mijlocul vieții tale bezmetice, le-ai vedea pe toate cu ochii minții și ai începe să plângi de mila Lui.. Ai începe să plângi gândindu-te că păcatele tale L-au dus pe Domnul Iisus Hristos în starea aceea vrednică de plâns..

Ieri citeam că un coleg de-al meu din România a început să facă afirmații nonconformiste în legătură cu Postul Paștelui. Nu vreau să-i pomenesc numele, important este ceea ce spunea.. Cică în Post soții căsătoriți înaintea Sfântului Altar pot să-și împlinească unirea conjugală liniștiți, pentru că la Domnul contează dragostea, nu înfrânările.. Pentru că Domnul este bucuros când vede iubire, iar dragostea trupească dintre soți este o formă de iubire.. Dacă ești pe dinafara vieții ortodoxe, auzind astfel de afirmații îți vine să afirmi: „În sfârșit un preot cu mintea la cap!”.. Dar dacă pentru tine ortodoxia nu înseamnă teorie, ci viață, îți pui mâinile în cap și strigi: „Doamne, vino Doamne, să vezi ce-a mai rămas din oameni”..

Nu știu de ce bărbații de azi consideră că femeile se pot iubi doar în anumite poziții trupești.. Oare în Postul Paștelui nu se poate iubi „femeia pe care ți-a dat-o Dumnezeu” în moduri vrednice de această perioadă a pocăinței?.. Oare nu poți să-ți săruți soția pe frunte și să-i spui: „Domnul Hristos să te mântuiască”?.. Oare nu poți să o iubești așa cum va trebui s-o iubești în Împărăția lui Dumnezeu, unde oamenii „nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii din ceruri”?.. Măcar în Postul Paștelui?..

Două mii de ani de creștinism.. Două mii de ani în care pentru șapte săptămâni din an oamenii uitau că au trupuri și se comportau ca îngerii.. Două mii de ani în care creștinii, timp de șapte săptămâni pe an, uitau să mai ceară lui Hristos binecuvântări pentru trupuri și se gândeau numai că EI L-au răstignit pe Domnul cu păcatele lor.. Și plângeau, cerând iertare pentru păcatele lor Celui Care le-a pironit pe Cruce..

De ce nu te pocăiești, ortodoxule de azi? Pentru că ai uitat de Iisus Hristos! Pentru că nu-ți mai rezervi timp ca să auzi gemetele Sale și zgomotul ciocanelor și al cuielor bătute în lemnul Crucii.. Nu mai ai timp..

Dumnezeu să-ți deschidă mintea, ortodoxule, ca să plângi și tu de mila Dumnezeului strămoșilor tăi, amin!

Preotul Sorin Croitoru de la Mantova (Italia)

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook