POEZIE CU LAICURI

Ne dăm laicuri la piftie
Ne dăm laicuri la sarmale,
Căutând să „prindem” bine 
Aburul ieșind din oale..

Ne dăm laicuri prin pădure,
La ieșirile-‘n natură,
Stând cu berile în mână
Sau ducându-le la gură..

Pelerini prin Țara Sfântă,
Mănăstiri, sau prin biserici,
Căutăm să strângem laicuri
Pentru pozele cu clerici..

Astăzi laicurile astea 
Sunt atâta de banale:
Laic la indivizi sau grupuri,
Laicuri la mașini și țoale..

Însă mi-a trecut prin minte,
Meditând la chestiune:
Oare Dumnezeu din ceruri
Ne dă laic la fapte bune?..

Ne interesează, oare,
Câte laicuri ne dă Domnul
Începând de dimineață,
Până când ne fură somnul?..

Tare bine ne-ar mai prinde 
Ca în Patria cerească
Să ne pricopsim cu laicuri
Pentru viața creștinească!..

Să ne zică Domnul nostru:
„Bine ai venit la Mine,
Pentru viața ta curată,
Iată laicul Meu, creștine”!
amin (adică.. AȘA să fie)

de Preot Sorin Croitoru

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook