Prima cădere
Un crămpei de alb îmi umple retina,
retina amintirilor înflorite de-un ieri,
când talpa goală absorbea lumina,
lumina din a copiilor primăveri.
Un înger se supunea în zăpada strivită,
strivită de-o rază de lumină din cer,
cerul însuflețea
noaptea-n poveste, povestea, simfonia fulgilor sub ger.
Clinchetul bucuriei înflorea obrajii,
obraji ce frigului farmec îi dăruia,
dar din parfumul zăpezii la prima cădere,
cădere ce renaşte copilaria, fulg de nea.
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook