SUNTEM FII AI ROMÂNIEI..
Și-a lăsat românul țara și-a plecat „afară”..
Dacă e român ca lumea, plânge după Țară,
Dacă însă mintea-i umblă numai la avere,
N-o să-l vezi să ducă dorul Țării cu durere..
Să te uiți cum e românul până ca să plece,
Și-o să-ți dai și singur seama, judecând la rece,
Cum va fi comportamentul lui prin țări străine,
Dacă nu cumva-și va face neamul de rușine..
Emigrația nu poate sufletul să-l schimbe,
Omul cel de omenie poate să se plimbe,
Inima și-n spațiul Schengen, de i-a fost curată,
Va iubi în continuare ce-a iubit odată!
Mulți vorbesc cu răutate despre cei de-afară,
Dar când pot și ei să iasă, în sfârșit din țară,
Se comportă ca și fiara ce-a scăpat din cușcă
Și, fiind înfometată, sfâșie și mușcă!..
Alții, însă-n țări străine s-au trezit din moarte
Și-au ales cu demnitate crucea să și-o poarte
(Fiindcă viața cu străinul nu-i deloc ușoară
Și-ți înghiți cu multe noduri pâinea cea amară)..
Astfel au sorbit cu lacrimi cupa umilinței
Și-au găsit, conduși de îngeri, calea pocăinței..
Au ajuns să facă parte dintr-o parohie,
Cugetând la mântuire și la veșnicie..
Iată cum străinătatea nu-i nici rea, nici bună..
Uneori pricinuiește lacrimi spre cunună,
Alteori devine minții o capcană mare,
Care-o trage spre păcate, fără încetare ..
Fericit acel ce-n țară și-a găsit menirea,
Fericit acel ce-„afară” n-a pierdut iubirea..
Suntem fii ai României și răsaduri sfinte,
Să aducem rod și noi ca sfinții dinainte!
amin
Preot Sorin Croitoru
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook