NAȘTEREA CEA MINUNATĂ
La Nașterea cea minunată
Fecioara nu a suferit,
Ci L-a născut ușor, deodată,
Pe Fiul ei Cel preaiubit..
Durerea vine ca urmare
A dezmierdărilor trupești,
Dar în Preasfânta Născătoare
Așa ceva n-o să găsești!
Copilul a ieșit din Mamă
Ca firul ierbii din pământ;
Ea nu simțea nici pic de teamă,
Născându-și Fiul Cel Preasfânt!
Luând Iisus a noastră fire,
El n-a pierdut din ce avea,
Iar minunata Sa venire
Nu a schimbat-o nici pe Ea..
Precum, trecând prin el lumina,
Un geam nu suferă schimbări,
Ba nici în raza cu pricina
Nu vom vedea modificări,
La fel, venind de mila noastră
Din ceruri, Cel făr’ de-nceput,
Fecioara Lui I-a fost fereastră,
Iar El, Lumina Ce-a trecut!
Și iată, astfel, că Maria
Născând, rămâne cum era..
N-a vrut să-i strice fecioria
Hristos, venind la noi prin Ea..
Și când afirm că „n-a schimbat-o”,
La feciorie mă refer,
Căci minunat a transformat-o
Atâta har primit din Cer:
Maria e a doua Evă,
Prin care neamul omenesc
Complet uscat, lipsit de sevă,
Primit-a Duhul Cel Ceresc!
În noaptea-aceea înstelată
Pământul strălucea frumos:
Se arătase dintr-odată
Lumina Domnului Hristos!
Preot Sorin Croitoru
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook