Fulg

Privesc un fulg efemer, de zăpadă.
E o minune şi o formă de a bucura,
e stea, e floare, e rece şi lumină,
e cuvânt şi energie adâncă în ea.

Ce tehnică desăvârşită îl coboară-n ritm de violină,
în clătinare candidă, în mângâiere lină,
o masă descendentă din şi în univers,
lumină şi căldură peste al sufletului sens.

În călătoria copilăriei m-a fascinat căderea,
aşezarea în iubire ordonată, subțire,
l-am luat în palmă să-l am.
El s-a transformat în lacrimă sub privire.

I-am simțit strălucirea sub ger,
atunci când el era acasă,
îmi vorbea sub pasul uşor,
iar vocea lui îmi părea aleasă.

Nu-mi vorbise sub paşi pământul tare,
doar noroiul alunecos
sau pulberea verii cu al ei miros.
Azi îmi ascult fulgul de nea plin de lumină,
desenat din neuitata copilărie, cuvânt în frumos,
pe ziua senină e scâncetul Domnului nostru Hristos.

20.12.2018

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook