Gânduri și iluzii
![](https://magazincritic.ro/wp-content/uploads/2016/03/5-scaled-e1716810225126.jpg)
1
NU-ȚI FIE FRICĂ
Pictează-mi pe suflet cu culoarea iubirii,
Imaginează-ți că sunt un simplu șevalet,
Privește-mă,.. mă pierd în adâncul privirii,
Îmi pare c-am câștigat în Paradis un bilet.
Citește-mă ca pe o carte deja cunoscută,
Filă cu filă, știind ce va urma mai departe,
Inventează ceva frumos, promit voi sta mută
Doar inima nebună vei auzi cum se zbate.
Nu-ți fie frică de sinceritatea pătimașă,
Ascultă suflarea buzelor tremurânde
Nu te teme de firea mea, uneori nărăvașă
Dincolo de supărare, dragostea s-ascunde.
Tu iubește-mă, nebunește, fără cuvinte
Lasă inima să vorbească-n limba ei,
Numai ea nu știe să trișeze și să mintă
Ea, este focul – noi suntem doar scântei.
2
VIAȚA-I COMOARĂ
Oceanul viselor și-a retras spumele,
Caruselul învârte petalele căzute,
Pe cărările vechi s-au șters urmele,
Tinerețea mă părăsește pe tăcute.
Greu găsește ținta săgeata oarbă,
Căutând țărmul iluziei pierdute,
Strigătul disperat se rupe-n silabă,
Rătăcind în anotimpuri trecute.
Departe au rămas poveștile naive,
Inocența doarme-n leagănul vremii,
Regretele n-au rost nici motive
Să ceară despăgubiri ori premii.
Când stelele se aprind spre seară
Iar visele miraculoase mă uimesc,
Îmi amintesc că viața-i o comoară,
Și-i spun Universului ”mulțumesc”.
3
LĂSAȚI FERESTRELE DESCHISE
Lăsați ferestrele deschise,
Să cadă prin ele praf de stele,
Iar spre lună să zboare vise,
Ducând speranțele cu ele.
Lăsați ferestrele deschise,
Să pătrundă cântecele serii
Sau stând cu luminile stinse,
Ascultați spusele tăcerii.
Lăsați ferestrele deschise,
În taine-i ascunsă fericirea,
Nu în cuvinte-n grabă promise,
Care-s uneori doar lingușirea.
Lăsați ferestrele deschise,
Prin ele suflete neprihănite
Zboară-n lumi nedescrise,
Nevăzute, nemaipomenite.
4
NU ÎȚI SUPĂRA PĂRINȚII
Nu îți supăra părinții,
Nu vorbi de ei de rău,
Nedumeriți devin și sfinții,
Se întristează Dumnezeu.
Nu-i judeca pentru greșeli,
Sunt oameni și se poticnesc,
Nu aștepta să-ți dea averi,
Averea-i brațul părintesc.
De crezi că n-ai primit un dar,
Gândește-te ș-analizează,
Pune iubirea pe cântar,
Și vei vedea cât valorează.
Doar părinții te așteaptă,
De te simți ca frunza-n vânt,
Cu privirea înțeleaptă,
Și cu vorbe de alint.
Ai părinți, mai ești copilul
Pentru tine, ei sunt sfinți,
Pentru dânșii ești respirul
Și mai poți să te alinți.
5
GÂNDURI și ILUZII
Și printre lacrimi cerul e senin,
Printre plânset muzica răsună,
Se rupe o iubire de un destin,
Răsare soarele după furtună.
Modelăm o lume din iluzii,
În retragere singurătăți curtăm,
Liniștea picură-n transfuzii,
Pipăind viitorul ne alertăm.
Suspinând privim caleidoscoape,
De la nimicuri ne-ntristăm,
Crezând în banale horoscoape
Trăim în vis, real doar existăm.
După un gând îndată vine altul,
Vrem să uităm că suntem trecători,
După cădere iar luăm asaltul,
Fiind învinși suntem învingători.
Viorica Toaca Osipova
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook