Sunteți naivi ca mine? Despre ,,presa” sportivă
Imagine de rihaij de la Pixabay
Inspirat de articolul lui Mihai Șomănescu despre Ana Maria Brânză, m-am hotărât să atac partea hidoasă a ,,presei” sportive. Am pus ghilimelele de rigoare, căci e orice, numai presă sportivă nu.
Poate sunt naiv, dar cred în puterea vindecătoare a presei, cât și în impactul ei pozitiv major pe care îl poate avea asupra societății în ansamblu sau asupra unei comunități, dacă vorbim de știri cu impact local/regional.
Adevărata presă are rolul de a informa, de a aduce în atenția noastră ceea ce contează și ne poate fi de folos. Prin contrast, vom vedea pe parcurs și ce nu e presă. Așadar, presa NU DEZINFORMEAZĂ! Dacă o face voit, e doar scriitură mizerabilă, duhnind a bani murdari și interese meschine, în defavoarea cititorilor ei de bună-credință.
Revenind la sport, știm că toți ne pricepem la fotbal și politică (?). E ușor să dai din gură de pe margine, ce mare efort să transpiri înjurând echipa preferată când pierde sau joacă prost! În loc să îi încurajăm sau măcar, din bun simț, să tăcem. După cum zicea și Ana Maria, ce folos să dărâmăm, prin cuvintele noastre netrebnice ca jurnaliști, castelul de cărți al unui sportiv ce poate a ratat medalia de aur? Miile de ore de muncă și sudoarea vărsată nu le știm, nu le vedem, de ce să facem rău, când am putea ajuta sau tăcea? Uneori, tăcerea e de aur. E și cazul domnului Teodorovici de la PSD, care, luând apărarea Anei Maria Brânză (ceea ce e bine), în disputa cu ministrul Novak, s-a făcut de râs. I-a reproșat acestuia din urmă că nu e în stare să câștige măcar o medalie la JO. Cum omul are vreo 3 câștigate, dacă Teodorovici tăcea, filozof rămânea! (…)
Articolul integral poate fi citit pe R3Media.
Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un like și să distribuiți pagina de Facebook