Conversia durerii

Stela Cheregi – născută în Lupeni, jud. Hunedoara la 5.01.1972, licenţiată în stiinţe economice, actualmente trăieşte în Marghita, jud. Bihor.

Scrie poezie şi proză.
Cărții publicate:
Singurătatea păcatelor- 2016- vol. Poezii;
Confesiune de o zi – 2017- eseuri;
Visuri provincial- 2018- poezii;
Respirând în oglindă 1- 2018, în coautorat cu scriitorul Dan Minoiu;
Respirând în oglindă 2- 2019, în coautorat cu scriitorul Dan Minoiu;
Ultimul anotimp, iubirea mea- 2021- roman;
Antologia” Literatura din călimară”- vol. 1, vol. 2, vol. 3, vol. 4, vol. 5(s-a îngrijit de redactarea şi coordonarea volumelor).

1
CONVERSIA DURERII

Se mai sinucid în taină convertiri la nemurire
Îmbrăcând în grabă viaţa într-o moarte cu pretenţii
Lăcrimând însingurarea unor îngeri în neştire
Despre care par să scrie cu uimire toţi poeţii.

Mă-ntristează neputinţa de-a fi stavilă-ntr-o moarte
Care a-ngropat cu teamă dezolante conversaţii
Cernând timpul printr-o sită o ofrandă dată-n parte
Poposind la o răscruce încifrată-n respiraţii.

Aţipind sub umbra crucii timpul se îmbracă-n patimi
Rătăcind pe harta vremii alte rute călătoare
Întrebări scăldate-n ceaţă,stinse-apoi în val de lacrimi
Arzând poteci de albe flori, fumegând pe trup sudoarea.

Vrei să mai zideşti o doamnă într-un val de apatie
Când infernul se prelinge în singurătăţi acute
Plămădind iubiri uitate ce aspiră la sclavie
Când dorinţele eterne s-au desprins din şoapte mute.

Dar acum respir alene într-un strai de sărbătoare
Şi-ţi promit printre iluzii, să-ţi rămân reper în parte
Fulguind peste păcate trupuri reci prinse-n ninsoare
Miruindu-mi aşteptarea, un consemn în Sfânta Carte.

2
TIMP

Astăzi cad înalt spre tine şi sunt ploaie dintr-un nor
Cu tristeţile fardate într-un zâmbet incolor
Prelungirea nopţii albe o esenţă rafinată
Ce mai bântuie o dată ca o umbră încercată.

Mi-au plecat din vise doruri şi le-ngrop în neputinţe
Din preaplinul amăgirii răscolite de căinţe
Las speranţele să-noate într-un golf din Marea Moartă
Şi-mi hrănesc cu lacrimi veacul aşteptând o altă soartă.

Poate că în podul vremii clopotele trag să plângă
Şi-n bisericile-nchise ruga-mi pare că-i nătângă
Îngropându-ţi tâmpla ninsă într-un clipocit de rouă
Când cu pasul obosit te întorci în Lună nouă.

Atârnă-n cumpăna nopţii întrebări fără răspuns
Rugăciune nerostită, plăsmuită pe ascuns
Când tristeţea se înneacă stingherită într-o stea
Ca o roată ce se-ntoarce şi te cheamă-n viaţa mea.

Lumânări au ars degeaba, rugăciuni am spus destul
Noaptea s-a-nfruptat din tine ca un monstru nesătul
Şi în pumni am strâns ţărâna ce-ţi apasă azi pe piept
O vestală sunt în taină şi-n tăcere te aştept…

3
RĂSPUNS

Ce cântec se-nalţă spre ceruri acum
Când noaptea coboară pierdută-n zare
Şi-n vise mai cerne un rest de parfum
O şoaptă desprinsă din Carul Mare?!…

Ce umbre coboară din stele acum
Când lumea e bântuită de tristeţi
Piatra Arsă e îngropată în fum
O chemare întoarsă din alte vieţi?!…

Ce haos e-n timpul acesta acum
Când gânduri flămânde te cheamă-napoi
Deşert de cuvinte scăldate-n scrum
Clepsidră ce-ţi cerne tăcerea în ploi?!…

Ce plânset îmi este tristeţea acum
Când ceasul mi-e gol în visul nedormit
Vâltoare de lacrimi pierdută pe drum
Legată de moarte cu-n lanţ ruginit?!…

Ce noapte se lasă în mine acum
Când îmbrăţişat de toamne flămânde
În zbuciumul humei şi frunze duium
Urma îţi pierd şi nu mai ştiu unde?!…

4
PRESUPUNERI

Ne separă anotimpuri şi nopţile ce cresc în noi
Rătăcind stele căzute la răscruci întoarse-n gând
Când tâmpla ţi se zbate, îmbrăcând tristeţea-n ochii goi
Ca-ntr-un vis albastru, zbor îngeresc purtat de vânt.

Ne înconjoară umbre ademenite de lumină
Agonizând prin huma frământată într-o noapte
Doi îngeri îşi parcurg iubirea îmbrăţişaţi de vină
Răscolind abecedarul în cuvinte şi-ntre şoapte.

Ne-mbrăţişează vara cu amintiri în care-am fost
Zămislind iubiri în lutul celor ce-au plecat demult
Ca o himeră mă străbaţi în toate zilele de post
Şi te clădesc în vise să-mi fii pe veci locaş de cult.

Ne răstigneşte timpul şi ne condamnă la uitare
Şi respiră clipa-n care se divide veşnicia
Sau mă dojeneşti firesc, spui că dragostea-i o stare
Că m-aştepţi în Ursa Mare, să-ţi rămân provincia.

Ne ademeneşte teama, se strecoară-ncet în cuget
Regăsind fiori de gheaţă înfloriţi într-un suspin
Dau singurătăţii mele labirint pierdut prin umblet
Suflet gol, un ciob de stea, umbră scursă prin destin.

5
NEGUSTOR DE VISE

Aş vrea să te recompun din şoaptele înserării
Biet negustor de vise la taraba nopţii
Când doamne obosite cad pradă resemnării
Mai aprind candele şi aduc ofrandă sorţii.

E clipa trecătoare şi plină de iluzii
Credinţa-i îndoită cerşind doar o minune
Un pumn de mărunţiş le îngroapă în confuzii
Femei se vând uşor mimând cu pasiune.

Năluci din alte vremuri s-au strecurat în grabă
Au drămuit dorinţa şi-au pus-o pe cântar
Negustorule când eşti, din priviri te întreabă
Dacă iubiri ambulante mai ai în inventar.

Lumea lor de vise şi ne-ntâmplate mângâieri
Străjuită de trufie, ştearsă vanitate
Mai fac reproş în taină slabelor negocieri
Şi-n arginţii vremii datorii sunt achitate.

În colţul piaţetei mai pâlpâie lumina
Când îndrăzneaţa doamnă sufletul ţi-a descheiat
Peste taraba cu vise cade-acum cortina
Pierdută în detalii, ştiind, a întârziat…

Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un like și să distribuiți pagina de Facebook