Orizonturi pierdute

1
Visare

Când lilieci de noapte
Se furișează-n suflet
Ca spaime ori ca duhuri
Pe-a gândurilor cale,
Cu inima în zbateri
Eu urc în albăstrime
Sub aripi de cristale…
Spre tainele vieții
Desferecate-n licăr
Secunda nu mă-ndoaie
Sub nemilosul clicăr
Și sunt o strălucire
Pe-o noapte de eres,
Un vis nemărginire
Pe-un bob de univers.

2
Orizonturi pierdute.

Umbra ta, dureros de grea,
mi-a strivit degetele poeziei,
atunci când te-ai ridicat să pleci.
Din acel moment, îmi caut muza
cu disperarea înecatului
și pagini tumefiate suferă
în același timp cu degetele mele,
sângerând pete de cerneală.
Bolovani măcinați de vânt și timp ,
lovesc cu durere la ușa amintirilor
și-mi este imposibil s-o deschid;
Umbra serii insistă cu răutate
să-mi sape în tâmple
șanțuri de neliniști bătrâne
și un tremurat anemic de mână
ciuntită de plecarea ta,
mă plesnește peste față cu sluțenie.
Stelele pâlpâie în coridoarele infinitului,
acolo unde norii increțiți de iernile reci,
cad în fulgi grei pe sufletul meu,
strivind sub ei ultimul strigat din mine.

PS: Pictura îi aparține poetei: Umbra din orizonturi pierdute.

• MAGAZIN CRITIC se confruntă cu cenzura pe rețelele de socializare și pe internet. 
• Intrați zilnic direct pe site pentru a vă informa. Contactați-ne: aici.
• Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un Like și să distribuiți pagina de Facebook.

MAGAZIN CRITIC – ziar de orientare conservatoare. Contează pe ȘTIRI ce contează