(R) Tratatul asupra puterii

         Fiule,

        Îţi scriu această scrisoare în speranţa că vei duce mai departe cercetările mele. Acest tratat asupra puterii l-am întocmit eu, Efraim, pentru a-ţi fi drept călăuză, îndemn şi sprijin, atunci când vei fi în nevoie şi puterile mele trupeşti mă vor lăsa, şi nu voi mai putea să veghez asupra ta. Neavând la îndemână decât experienţa proprie, sunt conştient că acest tratat este imperfect, dar sunt sigur că tu îl vei îmbunătăţi, astfel încât ştiinţa puterii să atingă perfecţiunea. O vreme am crezut că şi în alte părţi ale lumii oamenii se preocupă de acest subiect, dar lipsa oricărui material scris m-a făcut să mă îndoiesc şi am purces la rânduirea poveţelor de mai jos. S-ar putea, la fel de bine, ca această ştiinţă să fie ezoterică şi asta ar explica lipsa surselor scrise de care aş fi avut atâta nevoie.

      Pornind de la o înţeleaptă vorbă a lui Nietzsche, putem defini prima dintre învăţături. Nu numai că poporului nu este bine să îi dai, ci dimpotrivă, să îi iei. Şi chiar mai mult decât atâta să îi faci. Dar în primul rând să îi iei. La început trebuie să îi iei pe nesimţite, spunându-i tot timpul că îi dai. Când luatul ia proporţii şi nici o vorbă nu-l mai poate păcăli, recunoaşte că îi iei, dar spune-i că o faci pentru binele lui. În momentul în care ai făcut această afirmaţie, care este foarte gravă, ia-i brusc foarte mult. Dar atât de mult încât să-l uluieşti. Să nu-i vină să creadă că ai face-o din răutate. Să fie atât de şocat, încât chiar să creadă că o faci spre binele lui. Lasă-l un timp să se zbată în mizerie şi, când vezi că nu mai poate, dă-i puţin, dar precizează ce eforturi uriaşe faci tu pentru a-i putea da. Şi în timp ce-i dai pe o parte, ia-i pe alte părţi. Sărăceşte-l sistematic, aşa încât să-l aduci într-o stare de totală dependenţă faţă de  tine. Nu uita să dai vina pe predecesorul tău pentru situaţia dezastruoasă în care a lăsat ţara. De aceea trăim toţi prost şi trebuie să facem sacrificii uriaşe pentru a o aduce din nou pe linia de plutire.

     În paralel, dă-le oamenilor pe care îi conduci iluzia libertăţii, în timp ce le răpeşti toate libertăţile. Îngrădeşte-i economic, spoliază-i, pauperizează-i şi vorbeşte-le tot timpul despre bunăstare şi prosperitate. Din când în când, dă vina pe ei pentru sărăcia în care trăiesc. Nu le îngădui să fie corecţi şi harnici. Perverteşte-i la lene şi la furt, mai ales pe cei tineri. Plăteşte-i prost pe cei care muncesc, pentru a le pieri cheful de muncă, apoi ceartă-i că sunt leneşi şi spune-le că de aia nu au. Ia-le orice mijloc de subzistenţă şi fă-i să ajungă la mila ta. Creează un sistem alambicat de acordare a salariilor, a posturilor şi a ascensiunii sociale şi apoi lasă-i să se încaiere. Cu cât o populaţie este mai înapoiată, mai săracă şi mai dezinformată, cu atât este mai uşor de condus.

     Controlează-le cu stricteţe canalele de informare. Dă-le ştiri filtrate. Nu-i minţi, dar dă-le adevăruri incomplete şi tendenţios alese. Pusă într-un context favorabil, orice ştire îţi poate sluji. Majoritatea ştirilor să se refere la ei. Fă-i să se creadă buricul pământului. Spune-le tot timpul cât de rea este lumea şi cum vrea ea să le ia pământul pe care stau şi să-i subjuge. Şi ce eforturi uriaşe faci tu pentru a-i apăra.

     Fă presiuni psihice asupra lor. Imbecilizează-i prin intermediul mass-media de care dispui. Fă-i incapabili să gândească singuri, iar pe cei care gândesc, persecută-i. Automatizează-le sistemul de gândire, repetându-le la nesfârşit câteva sloganuri care să le intre în creier şi în sânge. Fă-i să vorbească în lozinci, în forme fixe. Cu un bagaj de câteva sute de cuvinte, aşezate în câteva sute de fraze, să se exprime toată bogăţia lor de idei. Înconjoară-i cu pancarte şi lozinci, cu portrete de-ale tale, cu citate din discursurile tale, bune în orice împrejurare. Esenţial este să fie fraze puţine şi fixe. Repetate obsedant. Sufocă-i mental. Ţine-i de cap. Nu-i lăsa să gândească. Să ajungă să creadă că nu mai există alte cuvinte în afara celor spuse de tine. Desigur că la început va fi mai greu să-i faci să gândească schematic, dar trebuie să insişti, pentru că organismul uman, în general, şi creierul în special, are tendinţa de a funcţiona pe linia de minimă rezistenţă, conform principiului „cu un efort minim, rezultat maxim”. Aşa încât oamenii vor adopta noul mecanism de gândire, care le cere un minim efort intelectual. Pentru a-i stimula să nu mai gândească, ridică-i în funcţii înalte pe cei care folosesc frazele tale.

     Înhamă-i la ţeluri înalte şi îndepărtate ce nu pot fi atinse într-o viaţă de om şi astfel justifică mizeria şi sărăcia în care trăiesc. Spune-le că sunt o generaţie de sacrificiu şi că nobilul lor sacrificiu va duce la un trai mai bun pentru copiii lor. Inoculează-le ideea că ei nu trăiesc şi nu muncesc pentru ei, ci pentru urmaşii urmaşilor lor, în veacul veacurilor. Pune-i să muncească la lucrări gigantice şi inutile, pentru a-i istovi şi a le stimula sentimentul grandiosului şi al perenităţii.

     Lasă-i să se fure unul pe altul şi încurajează acest sistem prefăcându-te că nu observi. Dar atunci când unul a strâns prea mult arestează-l, fă-i proces, fă-l de ocara lumii şi ia-i banii. În felul acesta oamenii, care îl pizmuiau pentru averea lui, vor crede că se face dreptate, scăpând din vedere faptul că banii adunaţi de la ei au ajuns la tine.

         Inoculează-le ideea de a fi miloşi cu aproapele ajuns în  nevoie şi întreţine-le acest sentiment. Te vor scuti astfel să-i întreţii tu pe săraci. Lasă-i pe cerşetori să împânzească străzile şi pieţele publice şi ia taxă de la cei care-i păstoresc. Pe lângă câştigul imediat, este şi un efect de bumerang. Oamenii, cât ar fi de săraci, vor mulţumi Domnului văzând că alţii sunt mult mai săraci şi mai nenorociţi.

    Pune-i să lucreze în sistem sclavagist, fără să te intereseze cât şi cum se produce. Dezorganizează-le procesul de producţie, şi apoi ceartă-i că sunt leneşi. Toţi oamenii trebuie să fie ocupaţi şi flămânzi. Nu le lăsa timp să gândească. Creează-le probleme artificiale care să le macine energia, timpul şi nervii.

      Fă-i să se spioneze unii pe alţii. Inoculează-le delaţiunea, spunându-le că o fac într-un scop nobil şi înalt şi că întreaga naţiune le va fi recunoscătoare pentru gestul lor. În acest fel vei crea un benefic climat de nesiguranţă între ei. Fiindu-le teamă unii de alţii, nu se vor mai putea uni împotriva ta sau dacă o fac vei afla foarte repede.

    Racordează-i la marile probleme ale omenirii. Implică-i în ele, să fie frământaţi de lucruri care nu-i privesc şi să uite că rostul lor este să trăiască liniştiţi pe o bucată de pământ. Implică-i şi fă-i responsabili de tot ce merge prost în ţară şi în lume.

    Organizează un aparat de represiune după modelul vânătorii cu şoim. Membri aparatului coercitiv selecţionează-i cu grijă dintre cei frustraţi, cu gânduri puţine dar fixe. Psihologii tăi îi vor recunoaşte uşor, după privirea tâmpă de animale ieşite la păscut. Pe aceştia, îndoctrinează-i. Dă-le arme şi sugerează-le că aparţin unei clase selecte. Dă-le sentimentul puterii, spunându-le că toţi ceilalţi sunt o adunătură de hoţi, leneşi şi neisprăviţi, pe care ei, cei aleşi, trebuie să-i îmboldească şi să-i supravegheze tot timpul. Dă-le avantaje materiale pentru a le întări sentimentul apartenenţei la o castă superioară. Totuşi, nu le da prea mult. Lasă-i să primească ciubuc de la populaţie şi să fie corupţi, dar, din când în când, mai dă câte unul afară şi confiscă-i averea pentru a băga frica în ceilalţi şi pentru a crea supuşilor tăi sentimentul că eşti drept şi îi pedepseşti pe cei care greşesc.

   Supuşii tăi trebuie să fie căsătoriţi şi să aibă copii. Grija faţă de familie şi frica de a nu-şi pierde locul de muncă, de unde vine leafa cu care îi întreţine pe cei dragi, îl va face pe om mai vulnerabil şi mai supus. Un om necăsătorit este mai greu de stăpânit şi de ameninţat, de aceea forţează-i prin lege să trăiască câte doi şi să facă copii. Cât mai mulţi copii. Numărul mare de copii reprezintă viitoarea forţă de muncă ieftină. Pune-i la muncă cât mai de tineri şi dă-le pensia cât mai târziu. Pensia să fie mică, pentru a muri cât mai repede din cauza sărăciei. Vin din urmă noile generaţii care trebuiesc încadrate. Rulează-i repede, întrucât orice capital rulat repede aduce venituri mai mari, ori forţa de muncă este cel mai preţios capital. Dar aici trebuie să ai mare grijă ca oamenii să nu mai aibă nici un alt mijloc de trai în afară de leafa pe care o primesc de la tine.

    Nu permite ca din mijlocul lor să se ridice vreo personalitate. Cum observi o asemenea tendinţă la vreunul dintre ei, găseşte-i imediat o vină. Inventeaz-o dacă este nevoie. Compromite-l, fă-i publice aventurile amoroase, viciile, dacă nu merge, fă-l duşman al poporului, al progresului, al păcii, al umanităţii. Foloseşte orice mijloc pentru a-l compromite în ochii oamenilor, şi a-l scoate din viaţa publică. Personalităţile sunt periculoase, întrucât pot deveni lideri în anumite momente nefavorabile, când turma simte nevoia să-şi schimbe conducătorul.

     Inoculează-le oamenilor sentimentul vinovăţiei. Îngrădeşte-i într-un hăţiş de legi complicate şi imposibil de respectat. Astfel omul se va simţi în fiecare moment  vinovat de încălcarea cel puţin a unei legi. Acest sentiment al culpabilităţii va genera şi sentimentul recunoştinţei faţă de tine că nu-i pedepseşti. Perpetua încălcare a legii, combinată cu sărăcia generală şi salariile mici, îi va împinge, pe cei care au posibilitatea, să fure din avutul obştesc. Lasă-i să fure până adună suficient, apoi izbeşte-i cu toată forţa legii şi confiscă-le banii; conform principiului că apa dintr-o tavă se adună cu buretele.

    Leagă-i între ei prin mii de fire invizibile, pentru a se simţi controlaţi şi ameninţaţi. Creează-le sentimentul că sunt într-o perpetuă stare de luptă. Începe prin limbaj. Fraze ca: tineretul revoluţionar, artă revoluţionară, revoluţia în agricultură, revoluţia tehnologică, lupta de clasă, lupta pentru pace, să luptăm pentru o viaţă mai bună, să învingem în lupta cu inerţia, sunt foarte bune. O minciună repetată foarte mult timp, devine adevăr. Nimeni nu mai stă să-i caute originea. Oferă-le un crez, în cuvinte puţine şi simple, pe care să-l înţeleagă. Loveşte în acelaşi timp în intelectuali, care sunt foarte puţini şi pe care gloata, complexată, îi urăşte. În acelaşi timp creează o dogmă alambicată, greu de pătruns, a cărei logică să n-o priceapă nimeni. Complexează-i cu adâncimea tainelor pe care încerci să li le oferi, şi pe care ei, nevolnicii, nu le pot percepe.

     Dacă ai reuşit să obţii puterea, nu o împărţi cu nimeni. Foloseşte puterea doar pentru a o menţine şi consolida. Nu trebuie să te preocupe problema banilor. Aceştia vor veni singuri, ca un corolar firesc al puterii.

     Având puterea vei fi înconjurat de sfetnici şi lingăi. Tot mai mulţi vor dori să ajungă în preajma ta. Să nu ai încredere în nimeni, căci nimeni nu te iubeşte, ci fiecare se gândeşte doar cum să-ţi ia locul. Puterea este însoţită de singurătate, iar puterea absolută de singurătate absolută. Verifică-ţi apropiaţii după principiul oriental. Fă în fiecare an un chef la care să-i inviţi pe toţi cei din preajma ta. Cheful să dureze trei zile. Iar cei care au evitat să bea în timpul chefului, pune să li se taie capetele.

    Nu poţi conduce decât oamenii pe care îi domini, creându-le senzaţia că-i slujeşti. Puterea este, de fapt, în tine. Dacă nu o ai înăuntrul tău, o vei pierde uşor şi pe cea din  afară. Puterea ta va fi cu atât mai ameninţătoare cu cât nu o foloseşti. Limita puterii este dată tocmai de folosirea ei. Să nu foloseşti forţa împotriva supuşilor decât atunci când nu mai ai alt mijloc de a-i conduce, dar, şi după ce o foloseşti, tihnă nu vei mai avea.  Şi nu uita, numai cei temători şi neputincioşi dispreţuiesc puterea.

         Dumnezeu să fie cu tine,

         Efraim.

  Aurel Antonie, 13 decembrie 2013

Pentru o presă independentă, fără cenzură, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Nihil Sine Deo